Greva parlamentară iniţiată de aleşii USL i-a lăsat pe unii dintre aceştia cam golaşi. Dar, cum disciplina de partid e disciplină, niciunul n-a zis „pâs!” şi nici n-a suflat în front, ci a respectat ordinul venit de sus, de la cei doi corifei ai revoluţiei de cafenea, El Somnandante Crin şi El Líder Mínimo Victor. Printre cei mai afectaţi de măsură se numără şi senatoarea Olguţa Vasilescu, care, fiind femeie cinstită, nu ca altele, care au luat-o în sus sau în jos, pe şoseaua de centură a politicii, nu are altă sursă de venit în afara banilor primiţi pentru că-şi tocea zilnic coatele pe (sub) birourile din Casa Poporului. Lipsită din propria iniţiativă a domnului şef de partid de indemnizaţia de parlamentar, Olguţa se descurcă foarte greu cu banii. Ar fi apelat ea la domnul Ponta, dar îl ştie ocupat cu munca de cadre, pe la Hollywood.
Ar fi apelat la domnul Iliescu, tovarăş de nădejde în vremuri de restrişte, dar nici el n-are de unde să-i dea, că e sărac şi cinstit. Ar fi apelat la domnul Năstase, dar ştie prea bine că toate economiile şi le-a investit, sărmanul, într-o centură de castitate din aur cu incrustaţii Swarowski, să aibă, la nevoie, în caz de Doamne-fereşte. În disperare de cauză, ar fi recurs, mititica, şi la fostul şef Vadim, dacă n-ar şti că, spre a nu mai lua şi cu altele ţeapa pe care şi-a luat-o cu ea, tribunul şi-a legat pixul cu sfoară de gât, în aşa fel încât să nu-l mai scape cumva vreodată sub masa de scris.
Dar, pentru că nu voia să-şi facă obligaţii la nimeni, Olguţa şi-a luat inima în piept şi pieptul într-un sutien mai acătării şi a ciocănit la poarta faimoasei revistei Plaibou, cunoscută ca rampă de lansare pentru fete tinere, neliniştite şi fără bani, aşa, ca ea. Fizicul ei meseriaş şi alura războinică i-au convins imediat pe editori că Olguţa este coperta de care au nevoie, pe-aşa vreme siberiană. Cum nu voia să arate chiar toate alea miticilor, mârlanilor şi altor neamuri proaste care citesc revista din poză-n poză, senatoarea cea fără de pată şi fără de prihană a decis să pozeze doar semi-sexy, într-o uniformă militară, de felul celor purtate pe vremuri de soldaţii din „Amanta Roşie” – o ştiţi, unitatea aia de elită care i-a bătut pe friţi, în ultimul război, şi şi-a pus budigăii şi cearşaful cu stea pe Berlin.
Ca să-şi dovedească ataşamentul faţă de culorile partidului, Olguţa a pozat cu o minusculă pereche de chiloţi roşii, şi, din acelaşi spirit camaraderesc şi cazon care o caracterizează, a purtat în ei, pe tot timpul şedinţei foto, ca pe o amuletă, Cărticica Roşie conţinând doctrina economică a lui Mickey Mao şi a USL. Jos capitaliştii! Jos exploatarea slabilor de către graşi! Jos labele de pe avuţia naţională! Jos chiloţii?!…
