Sâmbătă seara, în Mamaia a avut loc mult aşteptata întâlnire dintre formaţia locală (constănţenii fiind, cum spunea Victor Surdu, majoritar moldoveni) şi o selecţionată turcească, ai cărei componenţi au fost tot ieniceri-moldoveni contemporani. V-aţi dat, desigur, seama că vorbim despre Carnavalul din Mamaia, prilej pentru Radu Mazăre să-l întruchipeze magistral pe Ştefan cel Mare în fruntea corpurilor de cadâne. Rolul mamei voievodului i-a fost atribuit, în virtutea vârstei, Irinei Loghin, iar Vrâncioaia a fost Maria Cârneci.
Ne îndoim că Mazăre sau Ştefan s-ar încumeta la un popas în iatacul Cârnecei, dar asta nu a fost singura licenţă istorică folosită. Ulterior scenei celebre scrise de Bolintineanu, plasată de autor după înfrângerea războinicului Ştefan la Războieni (1476), s-a reeditat bătălia de la Podul Înalt (1475); unde multinaţionala antrenată de domnitor i-a administrat lui Suleiman Paşa o papară în genul celei livrate nemţeşte jucătorilor de samba. Asta nu ar fi o problemă, se ştie că şi Eminescu şi-a luat licenţa cu Scrisoarea a III-a prin inversarea unor borne temporale. Spectacolul a fost apreciat laudativ de asistenţă, unii dintre cei prezenţi încurcându-i, cum aţi văzut la televizoare, pe Ştefan şi Mircea. Respectivii sunt sigur viitori votanţi Ponta cu mândria de a alege un român sadea şi ortodox pă sistem manea, adică dintre majoritarii care ne demonstrează nouă catastrofa votului universal în Ţările Române.
Nici nu se putea o mai potrivită reîncarnare a Sfântului Ştefan, Mazăre fiind legendar datorită victoriilor repurtate în încleştările bahice şi luptele corp la corp cu personalul din haremuri. Vrâncioaiei i-a plăcut foarte mult realizarea, dânsa declarând că totul "a ţinut pasul cu realitatea istorică". Noi sperăm că necredincioşii din oastea procurorilor atribuită de Radu/Ştefan asiaticului Băsescu nu vor ţine acelaşi pas şi domnia mazarineană să dureze 47 de ani. Moldovenii din tribune au fost şi ei entuziasmaţi de mulţimea cadânelor, chiar dacă au lipsit cele braziliene importate de Primărie cu alte prilejuri. Am înregistrat şi noi un fragment din spectacol; deşi avem smartfonuri performante, produse pe vapoarele chinezeşti din rada Constanţei, s-ar părea că au ieşit unele neconcordanţe cu percepţiile celorlalţi spectatori:
Halebardier 1 (fără halebardă, cu o toporişcă vasluiană): Rolexul arată unu şi jumate, la Irina-n poartă, oare cine bate?
Radu Mumii: Eu sunt, mumă dragă, fiul adorat, eu şi de prin cluburi mă-ntorc împuşcat. Soarta-mi este naşpa de o vreme-ncoace, tătarul Băsescu nu vrea să-mi dea pace. Dar deschideţi poarta, băsiştii vin val, vor să mă ridice ca pe-un animal!
Halebardier 2 (cu briceag-peşte): Tinere domniţe la ferestre săr, dar doamna Irina le-apucă de păr. La poartă ea iese cu mâinile-n şold, şi lui Radu-i zice-n caractere bold:
Ce spui tu, amice? Radu e departe, prin madagascare pachete împarte. Eu mi-s a sa mumă cu pletele sure, chiar dacă-i legumă şi nu o pădure! Dar de eşti tu Radu cel adevărat, apoi ai accesul restricţionat. Marş 'napoi în luptă pentru PSD, vine uite-acuşa şi noiembrie! Du-te la oştire că doar n-o să mori, vreo sută de zile îţi mai dau fiori!
Halebardier 1+2: Radu se întoarce, trage două prize; oastea-i decimată de taxe şi-accize. Dar cu toţi se-adună la votul cel sfânt, cu băsiştii dau de-al ţării pământ!
În final, avem şi noi, ca şi contribuabili, o micuţă curiozitate: câţi galbeni le-au intrat în vistierie Mumii Radului, Vrâncioaiei Cârnăcioaiei şi celorlalte "personaje" principale, din culise? Că de cadânele alea ştim sigur că sunt ieftine şi câştigă mai mult la Stambul decât pe plaiurile strămoşeşti!
