Nu știu de ce ne tot întrebăm de unde au avut atâția bani de dat cu împrumut și de lăsat moștenire cârduri-cârduri de Mătuși Tamara și mame soacre? Doar ce era de furat (pardon, de privatizat) s-a vândut. Combinatul ALRO din Slatina a fost vândut pe un preţ de nimic sub guvernarea Năstase, adică PSD, locomotiva USL – de ieri și de azi, că doară n-o muritu’, doar o țâr’ s-o hodinitu’, pe Generalul Izmană Interâmar l-o numitu’. Care, General, „drai-fir-grenadir” zice că vom bate pas de defilare pe timpul mandatului său.
* Dar ia să trecem noi în revistă o parte din furturi (pardon, privatizări), să știm de unde vin banii de împrumuturi și de lăsat moștenire. Două mari combinate care prelucrau bauxita pentru ALRO, aflate în Oradea şi Tulcea, au fost tăiate şi vândute ca fier vechi, iar exploatările din Bihor şi Tulcea închise. Combinatele siderurgice de tradiţie, din Reşiţa, Călăraşi, Hunedoara, Călan, Târgovişte, Oţelul Roşu, Câmpia Turzii sunt închise sau cu activitatea mult diminuată pentru că au fost vândute fără nicio clauză de protecţie a angajaţilor şi a intereselor României – tot pe vremea lui Adrian Năstase, premier şi Ion Iliescu, preşedinte. Autostrada Borş – Braşov a fost încredinţată fără licitaţie firmei Bechtel tot de Adrian Năstase. Rezervele de petrol şi gaze ale României au fost vândute de nimeni altul decât Adrian Năstase firmei austriece OMV, lăsând România la mâna străinilor când vine vorba de resurse energetice. Victor Ciorbea în tandem cu Emil Constantinescu au vândut unui concern anglo-indian singurul combinat metalurgic care prelucra aurul. Tot cei doi au bulversat economia naţională prin salariile compensatorii acordate minerilor care îşi abandonau locurile de muncă, pentru ca, apoi, aproape tot mineritul să fie închis. Exemplele pot continua cu Tractorul Braşov, Semănătoarea şi Autobuzul, Faur, IMGB din Bucureşti, ARO din Câmpulung Muscel etc. Practic Iliescu, Năstase, Ciorbea, Constantinescu, Radu Vasile, Nicolae Văcăroiu sunt responsabili pentru tot ce s-a vândut fraudulos şi nu mai există în industria românească.
* Aud de mai bine de 20 de ani lozinca „Băsescu a furat flota”. Poate că aşa o fi! Ceea ce ştiu sigur este că Băsescu şi-a dat demisia din Parlament – a fost primul care a făcut asta – tocmai ca să poată fi cercetat în dosarul Flota. Nu a fost găsit vinovat. Poate chiar nu a fost vinovat. Poate a fost, dar justiţia manevrată de Iliescu şi ai săi nu a vrut să-l condamne pentru că s-ar fi creat un precedent foarte periculos. Cert este că preşedintele Traian Băsescu nu a fost niciodată dovedit că ar fi avut vreo legătură cu vânzarea flotei. Pe când Adrian Năstase, considerat încă de propaganda socialismului-caviar ca fiind cel mai bun premier al României, a fost dovedit că a furat. E drept că nu a fost condamnat pentru lucrurile cu adevărat grave care s-au întâmplat sub „Domnia” sa. Dar a fost găsit vinovat şi a fost închis, chiar dacă pentru un fleac în comparaţie cu ce a făcut în realitate. Justiţia în regimul Băsescu şi-a făcut datoria fără frica de a crea un precedent periculos. Şi s-a dovedit că precedentul este într-adevăr periculos, pentru că a urmat Cătălin Voicu, Relu Fenechiu, Gigi Becali, foşti miniştri şi alţi demnitari, ba chiar şi magistraţi. Iar Victor Viorel Ponta se încășzește pe margine.
* Că vorbim despre Justiție și pofta de fugă a politicienilor e ea. Turnătorul propriei sale familii la Securitate și fondatorul de trust de presă șantajist Dan FELIX Voiculescu este cel care a inaugurat metoda fugii de Justiție prin metoda demisiei din Parlament. Cu consecința mutării dosarului la o instanță inferioară. Cu rezultatul tărăgănării procesului până la o izbăvitoare prescriere a faptei. Care n-a mai venit, că ar fi urmat bătaia cărămizii nevinovăției în piept. Metoda FELIX a ținut în România doar pentru că judecătorii erau la cheremul politicului (și ce-ar mai dori politicul ca vremurile să se-ntoarcă: altfel nu ne explicăm asaltul asupra Codurilor penale din fiecare marți din Șparlament). Curtea Supremă de Justiție nu ar fi trebuit să devină “incompetentă” numai pentru că infractorii își dau demisia din Șparlament. Credem că judecătorii Curții Supreme (și în general toți judecătorii din România) au obligația de a judeca cu celeritate procesele – mai ales pe ale corupților care s-au aciuat care prin Guvern, care prin Parlament. Dupa atâția ani este inadbisibil ca un mare infractor, care își poate permite să angajeze avocați cu tona, să spună că nu a avut timp să-și angajeze unul și prin aceasta să obțină măcar o lună de amânare. Sau ca avocatul să declare senin că nu a avut timp să citească dosarul, sau că se îmbolnăvește mai des decât pledează, iar când este sănătos este mai mult plecat prin țară, ori străinătate. Toate acestea pentru cereri de amânare, cereri care atunci când devin suspect de multe ar cam trebui să ducă nu numai la respingerea lor, dar și să fie considerate acțiuni de obstrucționare a justiției. Încă nu este târziu pentru dreptate în România.
