În drumul colectiv spre lunch, profitând de faptul că nimeni nu era focusat, din turma de corporatişti s-a desprins, subtil, Tony. Acest Tony este un băiat cu o grămadă de skilluri, pe care nu l-a dat gata niciun task până acum. Deadline-urile îi provoacă plăceri nebănuite în mindset, iar în timpul liber face jogging în sala de fitness pentru a fi mereu în top shape.
De obicei, Tony adoptă stilul casual, cu fular peste maiou, bascheţi coloraţi şi pantaloni în vine, ceea ce-l împiedică să sară gardul, dar îl introduce-n trend. Cu toate astea, rămâne mai degrabă mainstream, deşi întotdeauna şi-a dorit să fie un trendsetter, iar acest aspect îl necăjeşte. Pe Tony îl cheamă, de fapt, Antonie, dar se prezintă Tony pentru că sună cool şi pentru că se potriveşte mai bine cu Pricopie, numele de familie, pe bussiness card.
În ultima vreme, project managerul Tony se simţea cam disappointed, din cauza feedbackului de rahat pe care-l primea constant de la bossul lui. În plus, acest chief executive officer îi făcea un schedule imposibil, îi strica toate agreementurile, nu-l chema la meetinguri, nu-l trimitea la traininguri şi-i vâra pe gât, cu de-a sila, multitaskingul ca pe un must. Iar asta îl înfuria pe Tony nu atât de rău încât să participe la un curs de anger management, dar suficient cât să-i dorească din suflet să alunece în cadă şi să-şi frângă gâtul.
În acea după-amiază, după ce el şi colegii lui terminaseră ierarhizarea şi plecaseră de la job la lunch, Tony, deşi încerca din răsputeri să se focuseze, era cam lost. Avea un feeling de frustrare care-l copleşea şi simţea că explodează. Atunci, ca din senin, apăru o oaie care, în mod curios, deşi păştea în Pipera, nu era în ownershipul lui Gigi Becali. Tony n-a mai suportat tensiunea. A prins oaia de coadă şi i-a tras un downshifting de-a făcut-o să behăie. A fost prins, dar pân’ la urmă let’s face it, everything was about profit and loss!
