Lume multă, hărmălaie, pî la garduri, pî la uș’…
Că să dă bacaloreatu’ la liceu’ dân Ceiuș.
Stau părințî’ ca pă așe șî să-nvârt, să perpelesc,
Așcetptându-să cu toțî la v-un sămn dumnezăiesc.
Când colo, supt pom, la umbră, iaca-l șî pă moșu Nielu!
Fluiera cu vesălie șî îș țăsăla vițălu.
– Șe-i, mă uico? L-am sfăgit io, oare cumva nu țî bine?
Șe-i cu dobitocu ăsta, după șe l-ai luat cu cine?
– Ciocu mic, răspunsă uica, vrei să afle-acu tot natu?
Dobitocu-i înăuntru ca să de’ bacaloreatu…
D-aia, tacă-ț naibii fleanca, nu mă scoace dân opinși!
Tu nu vez, mă prostovane, c-asta-i nota lui dă Cinși?
Notă informativă: Dl Sorin Olariu este un bănățean mândru că s-a născut român și fericit c-a emigrat dincolo de Ocean. Pentru că nu și-a uitat originea niciodată, domnia sa scrie poezii umoristice în grai bănățean. Pentru cine nu știe, graiul bănățean este atunci când bagi limba română pe o parte a teascului producător de rachie din Banat, iar pe partea cealaltă scoți produsul final, adică tescoromâna. Vă prezentăm, începând de azi, niscaiva mostre de tărie poetică în grai bănățean produse de olarul româno-american. În caz că simțiți nevoia unui dicționar româno-bănățean sau invers, aveți puțintică răbdare. Dl Olariu are început unul de prin anul 1991 și pe care îl desăvârșește gospodărește pentru că, la urma urmei, un bănățean este tot un fel de ardelean.
