Poptămaș, te oftici, mă?
Chiar dacă nu este la fel de cunoscut ca Tony Poptămaș sau Teo Trandafir, filosoful chinez Confucius a pătruns totuși și el în România, cu tot cu vorbele sale de duh. Ca aceea din afișul alăturat, care relevă înțelepciunea ancestrală a poporului chinez. Mai mult ca sigur că în aceeași clădire vom găsi și citate din Kant (”Fumatul interzis”), Hegel (”Atenție, spațiu monitorizat video”) sau Lenin (”Nu răspundem pentru bunurile lăsate nesupravegheate”). Și n-ar fi exclus ca toate pisoarele să fie inscripționate cu citate din Buddha.
[image image-id=”47485″ height=”400″ width=”400″ image-title=”poptamas”]
Nostalgia găurii
Deși creatorii acestei reclame s-au gândit, probabil, atunci când au scremut-o, la femeile plinuțe care au devenit și mai plinuțe din diverse motive, anunțul pare la fel de valabil și pentru bărbați. Mai precis pentru bărbații divorțați care, eliberați de sub jugul nevestei, au dat iama în butoiul de bere și nu s-au lăsat până n-au început să semene cu el. Normal că acestora le este dor de vechea gaură de la curea, de când aveau cu vreo 30 de kilograme în minus, dar singura modalitate de a face ca nostalgia să dispară nu e să se împace cu fosta nevastă, ci să treacă pe tărie, fiindcă n-am văzut niciodată băutor de votcă gras.
[image image-id=”47481″ height=”400″ width=”400″ image-title=”gaura”]
Învățați limba grapineză fără profesor
Cunoscută ca un cal breaz pentru delicioasele torturi pe care le aplică limbii române, europarlamentara Maria Grapini nu este, contrar așteptărilor, singura cetățeancă din această țară care vorbește o limbă aparte, grapineza. Pentru că vorbitorii de grapineză sunt peste tot în jurul nostru și, lucru curios, există și scriitori în grapineză. Ca meseriașul care a notat cu carioca avertismentul din imagine, dornic să dovedească, probabil, că există și bipezi mai agramați ca doamna Grapini. Singurul cuvânt scris corect în propoziție este ”Nu”, ceea ce ne face să ne gândim că grapineza se înrudește, pe undeva, cu româna, cel puțin în privința negațiilor. Și asta încă nu-i nimic, dar dacă meseriașul ăla s-o apuca să și scrijelească în grapineză pe ziduri, vă dați seama că arheologii de peste 2.000 de ani vor crede că grapineza era un fel de cod secret, accesibil doar inițiaților?
[image image-id=”47482″ height=”400″ width=”400″ image-title=”grapineza”]
Seriozitate ca seriozitate, da și bonuri de masă?
Văzând că pe afișul de la Kaufland scrie ”Servicii clienți”, un gălățean probabil că și-a spus: ”Domle, client sunt? Sunt. De servicii am nevoie? Am”. Așa că și-a trecut doleanța ceva mai jos, precizând că ar vrea o doamnă, hai și domnișoară, deși prin zonă găsești destul de rar așa ceva, pentru relație serioasă pe termen scurt. Cum o fi relația serioasă pe termen scurt nu ne întrebați, că nu știm, dar, având în vedere că s-o fi fript bietul om cu o relație neserioasă pe termen lung, îl înțelegem. Gălățeanul promite candidatelor seriozitate și plusează cu argumentul suprem, capabil să învingă orice reticență: oferă și bonuri de masă. La o asemenea superofertă, Miss Univers să fii și tot nu reziști!
[image image-id=”47479″ height=”400″ width=”400″ image-title=”bonuri”]
Mizerabilul neprins e locatar cinstit
Și tot despre nevoi e vorba și în următorul anunț. Exasperați de individul care se tot ușurează de pipi&caca la ei pe scară, locatarii au pus mână de la mână și au scris – culmea, corect gramatical! – un afiș roșu pe alb, avertizându-i că-l vor prinde. De ce anume îl vor prinde nu specifică, dar ”mizerabilul” a avut suficient tupeu încât să le și răspundă – tot corect gramatical: ”Nu prea cred”. Deci avem de-a face cu un individ care s-a amorezat atât de mult de scara respectivă încât nu mai poate urina și defeca decât în ea, altfel riscând să facă blocaj renal. Sau, cine știe, poate o fi găsit omul vreo tipesă bunesă pe scară și vrea să-și marcheze teritoriul, ca alți masculi să știe că domnișoara e dată deja.
[image image-id=”47484″ height=”400″ width=”400″ image-title=”mizerabil”]
Vrei, nu vrei, abține-te, Grivei!
Văzând, probabil, că avertismentele clasice, alea cu ”Accesul câinilor interzis” sau ”Nu călcați iarba” nu dau niciun rezultat, locatarii unui bloc din România au decis să nu mai apeleze la conștiința civică a stăpânilor, așa că li s-au adresat, probabil, direct câinilor. Prin prezentul anunț, lui Grivei, Bubico și rubedeniilor lor li se aduce direct la cunoștință să nu-și mai lepede doi-doi-ul prin grădina blocului, că nu-i frumos. Plus de asta, riscă și o amendă de 50-100 – ce anume monede nu știm, dar bănuim că e vorba de euro, căci ce mai e suta în ziua de azi? Și un pechinez și-o permite! Așa că ar face bine distinsele patrupede să se abțină a-și mai face nevoile pe stradă sau, dacă tot îi trece ceva, să-i ceară, naibii, stăpânului încă 10 euro și să-și cumpere niște pamperși.
[image image-id=”47483″ height=”400″ width=”400″ image-title=”grivei”]
Noi vrem chiar și-o beție, dar nu pentru căței!
Dacă patrupedul arogant din fabula lui Alexandrescu dorea democrație, dar nu pentru căței, în timpurile moderne cățeii nu mai dau doi bani pe democrație. În schimb, ar linge și e o bere, ca tot omul, drept pentru care producătorii capitaliști le-au satisfăcut dorința. Pentru doar 5,90 lei, orice animal cu blană care latră (animalul, nu blana), poate da pe gât o delicioasă bere cu aromă de pui. Evident, e o bere pentru căței, fiindcă, probabil, câinii în toată firea, gen Saint-Bernard sau ogar afgan beau cel puțin bere cu aromă de vită sau taur comunal. N-am încercat berea pentru patrupede, dar cu siguranță, la câți băutori sunt în România, n-ar fi exlus să existe unii care să se și îmbete din ea. Nu de alta, dar să aibă motiv pe urmă să-i spună soției: ”Cum, dragă, de ce-am venit acasă în patru labe, nu vezi că am băut numai bere pentru căței?”.
[image image-id=”47478″ height=”400″ width=”400″ image-title=”bere”]
Brânza, lângă ouă!
Fiindcă am ieșit din postul Paștelui, românii au dat deja iama în brânzeturi și mezeluri, dornici să recupereze cele câteva ore din ajunul Învierii în care nu au pus nimic animal în gură. Magazinele au oferte îmbietoare în acest sens și, ca să le fie mai ușor clienților de găsit produsele, le-au pus pe toate la un loc. De pildă aflăm, iată, că brânza proaspătă nu se mai găsește acolo unde-a fost până acum o săptămână, ci a fost promovată, ajungând acolo unde îi e locul, de fapt: lângă ouă. Foarte corectă permutarea, dar dacă am vrea să cumpărăm niște brânză împuțită, din aia franțuzească, aveți idee dacă o găsim tot lângă ouă?
[image image-id=”47480″ height=”400″ width=”400″ image-title=”branza”]
