Cine cunoaște filmele mai vechi ale lui Cronenberg o să fie, dacă nu dezamăgit, cel puțin dezorientat din cauza ultimei sale găselnițe. Acuma, nu știu dacă substantivul „găselniță“ e tocmai cel mai nimerit aici, Metodă periculoasă prezentându-se drept un film cumințel, conștiincios în respectarea adevărului istoric pe care îl consemnează și făcut după clasicele principii ale teatrului filmat (- da, vorbăraie multă, asta înseamnă, dar e totuși o peliculă despre psihanaliză, să fim îngăduitori așadar).
Este, mai exact, un film despre începuturile psihanalizei, cu un Jung (tinerel și frumușel) jucat de Michael Fassbender, cu Viggo Mortensen (cu un veșnic trabuc în gură) pe post de Freud și cu o Keira Knightley care merită o descriere mai amănunțită (și ea, și personajul ei) în rolul Sabinei Spielrein – mai întâi pacientă, mai apoi colega lor (și încă altceva pentru Jung).
Knightley și-a cam luat niște săpuneli cu ocazia asta, și cam pe bună dreptate, căci isteria nu a arătat nicicând atât de a altceva-decât-isterie, cu toate acele grimase, bâlbâieli exagerate și scălâmbăieli cu tot corpul; și toate înghesuite în primele secvențe, pentru că mai apoi Jung o vindecă, o ia ca asistentă, o face amantă, în acest timp ea progresând și ajungând printre primele femei psihanaliste.
E un film la care e bine să ai anumite cunoștințe din domeniu sau, cel puțin, să-ți fi trecut pe lângă ureche niște termeni sau măcar să te intereseze subiectul; pentru că se vorbește mult, polemic, toți au dreptate, nu știi cu cine să ții, Knightley nu rămâne cu Fassbender, scenele de sex sunt puține și nu foarte inspirate – deci nu-ți rămâne altceva decât să caști bine urechile și să mai înveți una-alta despre acest subiect.
Nu strică.
