Şine-amaru lui îl pusă pă moş Pătru a lu Ciorbă
Să-l oprească pă na Nielu ca să ste cu iel dă vorbă?
Că doar toată lumea şcie pân Buchin șî pân Oraş
Că na Nielu n-are samăn dă becheri şî dă potcaş.
– Mă Nieluţ, îi zâsă moşu, io ce şciu copil cu şcoală,
Spune-m cum să scăp dă cârje, mama mamii ei dă boală!
Că dă şapce ani dă zâle nu măi poşi să umblu drept,
Spune-m cum să aflu leacu? Doar ce şciu băiat dăşcept!
– Moşule, răspunsă Nielu, cu o mutră lungă, acră,
Merji la băni, la Herculane, cum o fost şî mama soacră,
Că năince dă negeie, când aveam dă văruit,
O căzut dă pă o scară şî pă loc s-o chilăvit.
Ş-o plecat la Herculane…jiur pă soare şî pă stele,
Că s-o-ntors năpoi acasă fără cârje, fără ele!…
– Tii, şe băni! Parcă-s dă aor! zâsă Ciorbă-ngândurat,
Că-i menune dî la Domnu! Spune-m, cum s-o întâmplat?
Ia să-m spuni mă pă-ndălece cum să poace asta, Niele,
Cum dă s-o scăpat dă cârje şî să-ntoarsă fără ele?
– Cum ai vrea să să întâmple? S-o băgat dă s-o scăldat
Ş-apăi pân-o dat să iesă, un ţâgan i le-o furat!
