Evenimentul zilei de ieri a fost unul care ne-a prins cu mâinile pe halba nemțească şi armele jos. Fascinați de ocolul dat tăriceneşte cozii populare, întâlnirea dintre Neagu Djuvara şi cota istorică 100 a rămas undeva în fundalul cestiunilor arzătoare româneşti. Toată presa şi mediul internautic s-au întrecut în osanale şi felicitări, cu urări de mai mult la nenea Djuvara, că-i băiat bun şi ştie nițică bataie de prin cronici. Noi, ca academicieni patrioți care suntem noi academicieni, nu ne lăsăm duşi precum dacoromanul luat de val după ce-a trecut, victorios, de salvamar. Vom demonstra argumentat că venerabilul nu-i decât un defăimător al neamului, venit să ne fure nu doar Transilvania, ci şi întreaga noastră vitejească Istorie.
Reîntors în țărişoară cu o vârstă la care alții citesc exclusiv istoriile Antenei 3, Neagu Djuvara s-a aşezat gospodăreşte pe demolat tot ce construiseră cu râvnă şi neodihnă istoricii scorniceşteni ai națiunii. Până la descălecatul lui târziu, falnicii voievozi se trăgeau direct din daci şi luptau eroic cu duşmanii veniți să ne dijmuiască râurile, procesorul şi ramii. Odată cu sosirea bătrânului venetic, ai noştri voievozi s-au aşezat la coada Evidenței Populației fără manevre strategice de 3 stele (pe modelul actualului număr 2 în ierarhia boierească valahă), ca să-şi revendice mai toți originea străină de neam. Întemeietorii Basarabi s-au făcut, vorba grecului Nenea Iancu, o țâră cam turci – pe varianta kipceak încreştinat. Boierii lor nu s-au lăsat mai prejos, cântând pe tot cuprinsul românesc Hora Cumană. Şi, în perfidia sa reptiliană, entitatea djuvariană a tras şi un perdaf slav de vreo 600 de ani, să ne iasă din cap dacismul milenar.
Când aceloraşi Nemuritori încoronați li s-a diluat ADN-ul cuman, ei au început să fie ori greci puțin altoiți ca Mihai, ori eleni bine burdihăniți din sudoarea valahă, cu chitanță fanariotă de la Stambul. Că aşa o fi fost misia încredințată lui Djuvara de Oculta cu boală pe succesul dacoroman încă din vremurile primului mason fără mistrie: denigrarea originii noastre direct din contactul Decebal-Traian şi acreditarea ideii că pe noi ne-au condus mereu alte etnii. Asta până ne-am luat soarta în propriile mâini, alegând numai voievozi de-ai noştri, din Popor: romulanul Iliescu, basarabovul Constantinescu, tătarul Băsescu şi, la o silabă în fața albanezului Ponta, gotul Iohannis.
Un singur lucru ne înmoaie cordul de român verde: machidonul centenar nu vrea să abandoneze Istoria înainte de a-l vedea priponit juridic pe Voievodul-Soare al mineriadelor postdecembriste. Să-i dea Zamolxes putere şi mai punem noi încă o sută, ca neuitatul Ceauşescu. La mulți, mulți ani, Maestre (Pece) Neagu Djuvara! Aşa să-ți ajute Dumnezeu!
