Venind în vizită în țara maidanezilor și a luptelor de guerillă în Parlament, Jackie Chan, omul care aduce cu un cățeluș din burete ce a învățat kung-fu în spatele blocului pe 50 de lei, se pare că vrea niscavai afaceri. Nu chinezării, că s-a cam săturat de ele, ci poate ceva mai potrivit, mai finuț, cu care să dea din mâini și din picioare cu mai multă grație. Și ghici care-i cadoul? Adi Mutu.
Ce mai contează acum culoarea pielii, forma ochilor și frizura? Asemănarea e izbitoare, o cotitură genetică a drumului artelor marțiale. Mutu bate chelneri, Cichicean bate chinezi. Fiecare își bate rasa, probabil ca motiv de frustare în fața atâtor nedreptăți: Mutu vrea bani și femei, Jackie vrea doar bani și faimă. Amândoi vor bani și un lucru care începe cu ,,f”. Dacă asta mai e coincidență, mă apuc de judo. Păi, și atunci cum se explică dorul ăsta de roșu, galben și albastru care l-a apucat pe Chan. Simplu. După ce Mutu și-a exersat jocul de picioare pe fața chelnerului, cu atât stil și patimă, de zici că era pe Maracana și se bătea cu brazilienii, Cichi și-a asumat devotamentul său, aproape patern, față de luptătorul alb de la Apus. Războinicul care a curmat atâtea și atâtea vieți de chelneri, a tăiat atâta timp frunza la câini și care avea de minimum cinci ori pe zi cereri (de prietenie, domnule) de la atâția și atâția fani fericiți. Cine?! Cum cine?! Adrian Mutu, cunoscut pe numele său întreg, de spray anti-chelneri Mutu, surdu, și urâtu’.
