Usturoi e un film românesc independent. E un act de curaj care are un rezultat comparabil cu alte filme românești care au primit finanțări importante.
Mergeți să-l vedeți dacă sunteți sătui de ciorbe mâncate pe masa din bucătaria cu faianță albăstruie dintr-un bloc din Titan, cu care ne-au delectat alte filme de până acum. În Usturoi se mănâncă ospățuri făcute după meșteșug local.
Mergeți să-l vedeți dacă sunteți sătui de tristețuri nostalgice și siropuri romantice. Da, sunt câteva tristețuri, când povestea aduce vorba de deportarea romilor, de care vorbește prea puțin în România. Și un pic de sirop, pentru că aventura celor doi puști care vor să devină actori la Hollywood, sau măcar Cluj, pleacă de la dorința lor de a căștiga mulți bani pentru a-l ajuta pe fratele unuia din ei să se căsătorească cu o fată din clanul rival.
Marea dezamăgire a fost să constat că deși e un film (și) despre comunitatea de romi din Transilvania, rolurile lor sunt jucate în mare parte de actori care se chinuie să le imite accentul, o chinuială atât de obositoare, încât poveștile emoționante sunt mai puțin credibile.
E un film despre comunitate, copilărie, inocența și joacă, dar și despre români, unguri și romi. Apropo de joacă, sunt memorabili cei doi puști, care chiar ar merita să ajungă la Hollywood, sau măcar să primească aplauze pe o scenă mare din Cluj.
Plătiți ca să-l vedeți, pentru că o sa râdeți, o să vă vina cheful de plimbare prin sate și mâncat din ceaun și gândul că niște oameni s-au adunat să facă un film din ce le-a putut buzunarul o să vă facă să treceți cu vederea actorii mai puțin convingători sau incongruențele din scenariu.
