Singapore, august 2013.
Toată perioada în care ne-am plimbat prin Singapore, în cap mi-a sunat pe repeat o singură întrebare: Cum e posibil așa ceva? Ce să fie posibil, întrebați? Păi hai să vă spun ce să fie posibil:
Wikipedia: Singapore is a world leader in several economic areas: The country is the world’s fourth leading financial centre, the world’s second-biggest casino gambling market, one of the world’s top three oil-refining centres, the world’s largest oil-rig producer, and a major ship-repairer. The port is one of the five busiest ports in the world. The World Bank has named Singapore as the easiest place in the world to do business and ranks Singapore the world’s top logistics hub. It is also the world’s fourth largest foreign-exchange trading centre after London, New York and Tokyo.
Și acum să vă arăt ce să fie posibil:
Păi și de ce mi-am tot pus întrebarea asta? Păi pentru că toată țara are o suprafață cam de două ori cât Bucureștiul de mare și cinci milioane de locuitori. Și pentru că a fost înființată ca stat fix acum 48 de ani în urmă. Și pentru că n-are pic de resursă naturală. Deci cum ajunge o țară de două ori cât Bucureștiul de mare să arate cum arată și să fie ceea ce este?
Nu știu, dar am câteva indicii. Vă las pe voi să le apreciați și să răspundeți singuri la întrebarea care mi-a bântuit șederea în Singapore.
La un moment dat am vizitat locul unde singaporezii produc apă potabilă. În urmă cu puțin timp, malaezienii le-au dat de înțeles că dacă se supără o să le închidă robinetul cu apă. Auzind asta, singaporezii și-au încordat mușchii și în câțiva ani au ajuns să exporte ei apă potabilă în Malaezia. Cum? În doi ani au construit baraje pe râurile, nu multe, care străbat țara. Și-au pus cercetătorii la treabă și au construit fabrici de desalinizare. Acum sunt cel mai mare exportator de tehnologie de desalinizare din lume. Au decis că nu vor să depindă de apa malaezinilor și au dus treaba la capăt. Acum ei îi ironizează pe malaezieni, din când în când, cu închiderea robinetului.
În ultimii 30 de ani suprafața țării a crescut de la 580 la 700 de km pătrați. Cum? Foarte simplu, reclaimed land, așa cum îmi explică ei. Tot noul cartier financiar este construit pe reclaimed land. Adică au făcut pământ artificial acolo unde era ocean.
Singapore nu are resurse petroliere, dar este unul din cei mai mari exportatori de petrol din lume. Din lume. Cum? Simplu, au construit rafinării. Ce mare lucru?
Zilele astea, din Indonezia a ajuns aici ”the haze”, cum îi zic ei. ”The haze” este ce se întâmplă când indonezienii decid toți deodată să dea foc culturilor agricole din Sumatra. Singaporezii s-au oferit să le plătească niște bani să se potolească cu incendiile, indonezienii nu au acceptat. Atunci singaporezii s-au încordat și au făcut să plouă la ei în țară (ploaie artificială, nu mă-ntrebați cum au făcut, nu cred că au dansat dansul ploii), astfel încât ploaia a curățat atmosfera.
Am văzut un șantier în lucru, un taximetrist mi-a spus că mai consturiesc o magistrală de MRT. MRT-ul este o combinație între metrou și tren suspendat. În Singapore există deja… 6 magistrale, cred, care străbat țara în toate direcțiile. L-am întrebat, de curiozitate, cât durează așa ceva: 4 ani. 4 ani pentru o magistrală completă de MRT, cu peste 15-20 de stații.
Altceva, ce să vă mai povestesc? Cum arată sistemul de educație – singaporezii împart de mici copiii (odată cu începerea gimnaziului) în mai multe categorii: top 1% se duc la excellence program, ceea ce înseamnă ca fac liceul în trei ani, după care au bursă full asigurată la orice facultate din lume, traseu complet, inclusiv doctorat, loc de muncă la întoarcere. Următorii 5% fac liceul în patru ani și nu știu ce facilități au. Și așa mai departe. Concurența e acerbă, modul în care faci școala îți decide viitorul și ei nu se încurcă. Din wikipedia: ”Singapore’s education system has been described as “world-leading””.
Un amic de-al meu localnic, ne zice la un moment dat: You can say anything about Singapore, but one thing is certain: if we want something done, it will be done. Whatever that is. Cam asta e filozofia pe aici și e cea mai bună explicație care am găsit-o pentru modul cum se prezintă țara asta. Aici nu sunt jumătăți de măsură. Aici nu merge și așa. Dacă vor să facă o autostradă, o fac. Dacă vor apă, o produc. Dacă s-a terminat pământul și nu mai e loc pentru o nouă clădire, produc pământ. Dacă trebuie să plouă, vor produce ploaie.
De final: Singapore a avut în ultimii 48 de ani fix… 3 prim miniștri. Da, TREI …
