Cele bune, . Reversul medaliei, în continuare:
Toți cu care am vorbit ne-au zis, mai mult sau mai puțin, același lucru. Sabia are două tăișuri, prețul trebuie plătit. Fiecare renunță la ceva pentru ca Singapore să fie o oază de civilizație, curățenie și bogăție în sud-estul Asiei.
Timpul nu ajunge
Nimeni nu are timp. Timpul e singura resursă pe care cei din Singapore nu o pot produce. Oamenii au două, trei, patru joburi. Banii se câștigă greu și trebuie să muncești mult și bine pentru ei. Ziua de mâine nu ți-e asigurată pentru că jungla capitalistă este o junglă. Plajele, parcurile orașului sunt goale în timpul zilei. Nimeni nu le folosește, mai puțin câțiva copii, câțiva bătrâni și turiștii. Mall-urile sunt goale în timpul zilei. Nimeni nu pare să aibă suficient timp să cumpere marfa frumos așezată în vitrinele sclipicioase. Nimeni, chiar dacă are toți banii din lume. Saad, profesor de literatură la 21 de ani, nu-și găsește timp să citească. Kian și-a dat demisia și s-a pensionat la 50 de ani pentru a avea grijă de cei patru câini ai săi pe care-i ține într-un penthouse pe malul mării.
Marketing republik
De la Kian citire: Totul este o iluzie, un șoc de lumini și umbre. Promisiunea bogăției atrage bogăție, promisiunea civilizației atrage civilizație. Dacă veți veni o dată aici veți înțelege. Tot ce au construit aici singaporezii nu are cum să aibă bază reală. O țară cu 5 milioane de locuitori nu are cum să fundamenteze toată bogăția etalată aici. Nu are cine să producă bani să susțină ce e aici. E ca un joc piramidal în care banii vin pentru că aici sunt alți bani și se promite că vor fi mai mulți. Și mai mulți și mai mulți și mai mulți și… Zgârie norii vor fi mai înalți, șoselele mai late, parcurile mai curate și mâncarea mai bună. Totul va fi mai scump, timpul va fi mai puțin, băncile vor fi mai multe, mall-urile vor fi mai mari, luxul va fi mai exorbitant. Până când? asta e întrebarea pe care și-o pun cei care-și pun întrebări pe aici.
Tradiția, unde-i tradiția
Amicul meu bancher nu cunoaște decât un singur loc în Singapore care a rămas neschimbat de când era el copil. Unul. Bătrânii nu reușesc să țină pasul cu vremurile, decorul se schimbă prea repede, prea radical și prea mult. Aici în Singapore se vede cel mai bine că … totul e efemer. Azi e, mâine nu e. Azi are 30 de etaje, mâine are 70, poimâine e un hotel cu 100 . Răspoimâine e parc. Azi e plajă aici, la anul poate e parcarea noului cartier financiar, construită pe reclaimed land.
Când Dumnezeu are chef de glume
Ce vă doriți, voi, oamenilor? Să știm, să știm! Poftiți de aici, toată înțelepciunea lumii, orice vreți să știti puteți găsi aici apăsând butonul ăsta de search de pe iphonul vostru. Sau puteți să-l întrebați, direct, are Siri. Dar nu veți face asta, în schimb veți juca Candy Crush ca sparții, zile întregi.
Ce mai vreți? Să avem, să avem! Poftiți de aici, orice doriți, dar nu veți avea timp să folosiți nimic din ce aveți. Vi se vor plictisi câinii și pisicile singure pe terasa penthouse-ului de milioane de dolari, de pe malul mării, voi veți avea treabă la serviciu.
Altceva? Nu prea știm ce să vrem altceva. Nici nu veți afla vreodată!
