De fiecare dată când mă gândesc la „Mortal Kombat“, îmi vin în minte numai amintiri frumoase. Pe vremea când eram copil era unul dintre cele mai populare jocuri cu bătăi la petreceri, iar cine ar putea să uite filmele tembele date în reluare de zeci de ori la ProTV. De-asemenea, este printre primele jocuri care i-a șocat pe părinții din România: când îl vedeau pe Skorpion cum îi rupe șira spinării adversarului, ai mei s-au gândit de două ori dacă să mă mai lase să mă joc.
Când am auzit că cel mai nou joc din serie, intitulat simplu „Mortal Kombat“ vine în fine și pe calculator, după ce a apărut acum niște ani pe console, m-am bucurat sincer. De-abia așteptam să fac un „taraghidaghidag“ (cine s-a distrat cu jocurile mai vechi din serie știe la ce mă refer) cu Raiden, ca-n vremurile bune de demult. Veștile bune: este o producție excelentă, care face tranziția pe PC fără probleme – se mișcă bine chiar și pe un laptop, ai o mie de opțiuni când vine vorba de controlul personajelor și este mai violent chiar și decât jocurile vechi.
Pentru un joc în care doi gigei stau și se bat, „Mortal Kombat“ are atât de multe chestii de făcut încât nu ai cum să te plictisești. Pe lângă modul clasic în care îți alegi un luptător, există și o poveste făcută clar la mișto, ca să ai de ce să râzi atunci când nu te bați. În plus, mai există tot felul de provocări și teste, încât distracția să nu se termine niciodată. Toate personajele clasice sunt acolo, de la Liu Kang și Sub-Zero, la Sonya și Jax. Ca totul să fie dus la absurd rar întâlnit, până și Freddy Kruger, monstrul din seria de filme horror „Coșmar pe Elm Street“ își face apariția. Pentru că de ce.
Lăsând gluma la o parte, „Mortal Kombat“ nu-i mișto doar pentru că-ți evocă amintiri de pe vremea când erai țânc și de-abia îți luaseră ai tăi un calculator, cu speranța deșartă că o să înveți mai bine, ci și pentru că, pur și simplu, e un joc bun. Față de „Street Fighter“, unde am senzația că-ți trebuie ceva doctorat în ciomăgeală virtuală ca să poți să faci față, „Mortal Kombat“ se învață destul de ușor. E greu să fii cu adevărat bun, dar câteva figuri șmechere poți să înveți cât ai clipi. Varianta de PC vine și cu posibilitatea de a juca cu prietenii de pe același calculator dacă ai un gamepad la îndemână. Nimic nu-i mai amuzant decât a-i da unuia dintre apropiați o fatalitate după ce l-ai umilit în bătaie. Apropo, fatalitățile, o marcă a „Mortal Kombat“ sunt prezente, destul de ușor de executat și ultra-violente, nu la modul sinistru însă, ci mai degrabă o să râzi când o să-l vezi pe Jax cum îi rupe brațele adversarului și-i dă câteva peste ochi cu ele.
În concluzie, „Mortal Kombat“ este cel mai bun joc cu bătăi care a apărut vreodată pe PC, iar pentru cei care s-au apucat de gaming în anii ’90 este un real deliciu sângeros.
