Într-o lume de gâşte televizate, raţe coafate şi găini speriate, Mircea Badea a fost, ani de zile, Lupul cel Rău şi Albastru, masculul Alfa, Beta, Sigma şi Omega al haitei de figuri şi figuranţi transformaţi în vedete de sticla televizoarelor. Nu puteai să zici ceva de el, că imediat te mârâia la gardul din Băneasa. Dacă io, pă persoană fizică, mergeam la concertul lui şi scriam, bunăoară, că are calităţi orale deosebite, da’ parcă e mai bun la măsuţă, din „slugoi pupinbăsist”, „jigodie portocalie” şi alte asemenea calificative nu mă scotea. Dacă altcineva, persoană publică, importantă, gen Radu Moraru, Radu Banciu, Oana Dumitru, CTP sau, mai recent, judecătorul Danileţ, făcea greşeala să se ia cu Mirci în beţe, apăi acea persoană putea fi sigură că, în următoarele seri, emisiunea „În gura presei” devenea „În gura mă-tii”, cu dedicaţie specială pentru ea.
Vuvuzel, cum ne place nouă să-l alintăm, fiindcă are toate calităţile unei vuvuzele sud-africane, nu este genul de om care să tacă atunci când cineva vorbeşte de el. Ori că-l vorbeşte de bine, ori că-l trimite la psihiatru, Mirci are întotdeauna un răspuns pentru toţi. Nici chiar telespectatorii care-i trimit SMS-uri în emisiune nu scapă fără un „băga-ţi-ai pxxa în mă-ta”, strecurat printre dinţi, în pauzele publicitare. Pe scurt, Badea are organe pentru toţi. Are, de fapt, atât de multe organe de împărţit, introdus, băgat, oferit, încât dă impresia că ar fi tot un organ, cu părul pubian frumos geluit şi dat pe spate, ca-n afişele de frizerie din anii ’80.
De aceea, tăcerea lui, la acuzele Oanei Zăvoranu, pare cel puţin suspectă. Că fata asta nu e în toate minţile ne-am lămurit de mult. Că e dusă cu capul, rea de gură, de muscă şi de rădaşcă şi că trăieşte într-o lume a ei, unde Pepe îi este încă soţ, iar ea – o vedetă de talie internaţională, de asemenea ştim. Dar nimic nu justifică faptul că Mirci zace acum ca mortu-n păpuşoi şi nu mai zice nici pâs, nici la teve, nici pe blog, nici pe twitter, nici pe locul mortului, de când a rămas fără carnet. În mod inexplicabil, vocalul Vuvuzel a devenit, de câteva zile, un monument zen. Mai precis, de când Querida a început, cu debitul ei amazonian, să turuie despre cum îi trăgea Badea clopotele, deşi el era, oficial, într-o relaţie cu Topmodela, despre cum venea deghizat la ea acasă, cu gluga trasă pe ochi să nu-l vază dujmanii şi să-l cânte apoi prin ziare.
E uimitor ce se întâmplă: „omul cu glugă”, virilul, puternicul, belicosul Mirci Badea, care a ameninţat cu bătaia pe toată lumea, dar s-a mulţumit, până acum, să bată doar covoarele lui Mamaie, se complace în postura de glugă de coceni. Acest războinic neînfricat, acest inegalabil luptător cu gura, tace mâlc în faţa unei creaturi bune de dus fie la moliftele Sfântului Vasile, fie la duşuri reci şi electroşocuri, la Socola. Misterul acesta nu poate avea decât două explicaţii. Prima ar fi că Badea şi-a înghiţit limba, ceea ce este un lucru trist, fiindcă fără limbă n-are nicio şansă să-l mai ţină Felix pe post de bideu. A doua – că gura păcătoasei de Oana adevăr grăieşte şi Badea chiar a gustat din binefacerile poligamiei. Iar dacă a gustat, acum se teme ca dracul de tămâie şi greaţa de lămâie să mai pună paie pe foc.
Nu de alta, dar cine ştie ce casetă deocheată are Querida la sertar, de vede o ţară-ntreagă, în direct şi la oră de vârf, că Mirci avea mâna mai caldă decât a lui Tudy şi buzele mai reci decât ale căţelului din banc?
