Mama nu m-a născut microbist și nici nu-mi place fotbalul din fire. Pe consolă, o FIFA, un PES, aș mai putea să joc, de dragul vremurilor trecute, dar să mă uit la 22 de malaci, îmbrăcați strident și alergând ca niște epileptici băgați la stetoscop, nu pot. Nu mă lasă caracterul. Că decât să rumeg semințe în vreun pub de suporteri ai României, pot foarte bine să-mi iau laptopul, să mă așez cu o cană de ceai în față și să mă uit la filme cu pisici.
Și de-asta nu-mi pasă de meciul de astă seară. Că oricum România joacă fotbal adevărat, în fața unor adversari adevărați, ca și Afganistanul sau Trinidad Tobago, deci nu mai are rost să îi preaslăvesc pe Pițurcă și pe gașca lui de puțoi tricolori. Fiindcă toată lumea știe că Marica marchează blonde în tricolor sau că Mutu deposedează prin alunecare orice chelner care îi iese în cale cu nota de plată.
Cu așa legiune de sportivi profi, putem să batem și să străbatem Ungaria de cel puțin 10 ori. Ei nu au viteza noastră de reacție atunci când vedem o blondă 90-60-90. Sunt aseptici, rigizi și moi, nu au aderență pe tranșeele de pe Național Arena, cum avem noi, funcționează pe 2X2, nu pe 4X4, cu transmisie integrală, ca elevii lui Piți. Dacă n-ar fi fost gulașul și fetele gătite la 4 paprika, atunci probabil că am câștiga ușor acest meci de pomină, din care doar Dracul poate scoate, într-o zi bună, un 1-0.
Dar ceea ce îmi trezește mie diavolul lăuntric este revenirea lui Nea Piți la națională. Cum a fost el aruncat lupilor și apoi s-a întors capul haitei, la fel ca în documentarele alea cu Siberia de pe Nat Geo Wild. L-au vrut arabii, prețul era mult prea piperat pentru ce poate să facă domn antrenor așa că, azi, avem toate șansele să-l vedem cu ochelari, în treningul ăla din fâș caracteristic, dând din brațe și luându-le morții ungurilor în diferite organe. Mă și mir cum, până acum, tot lotul Ungariei nu a murit de pareză în chinuri îngrozitoare.
Iar d-asta n-o să mă uit eu azi la meci. Pentru că m-am tot săturat de circul ăla ieftin pe care FRF încearcă să-l facă să pară serios. De gașca aia de ochelariști de peste 50 de ani care seamănă cu niște guru, de tot mormăie între ei tactici pe care nu le-au înțeles, nu le înțeleg și nu le vor înțelege niciodată, dar le mormăie să pară inteligenți pe camere. Și de asta îi urez naționalei astăzi, să ia o bătaie cruntă. Vorba aia: Davai ceas, davai țurloaie, hai bă Piți…ia bătaie!
