Dornici şi noi, ca toată presa românească de calitate, să ne ridicăm traficul precum ciobanul Cornel în poza cu Elena Udrea, ne-am deplasat la stâna acestuia (pe banii nevestelor), fiind prima revistă în măsură acum să vă prezinte un reportaj de la faţa locului, aşa cum se practica în vremurile jurnalismului aflat în contact viu cu realităţile patriei şi viaţa palpitândă a erectului nostru popor:
– Domnule Cornel… sau Cornel, dacă ne permiţi tutuitul, ai ajuns celebru peste noapte în România! Cum te simţi în noua postură?
– Eu?! Doamne-fereşte, n-am furat nimicuţa! Cum o să fiu celebru în România fără să pun mâna pe portofelul altuia?? Eu bag mâna în putinei, dar numai pentru brânza care mi se cuvine din muncă.
– Lasă… nu te face că nu pricepi, eşti celebru pentru c-a pus Elena Udrea mâna pe tine! A văzut toată ţara efectele!
– Domne, să evităm puţin efectul, deoarece orice concept filosofic nu îl esenţializează fără cauza obligatorie. Cauza poate fi definită ca acel vector energo operant, în unele situaţii energo şi info operant, care modifică parametrii de stare ai unui interval de realitate, unui obiect-proces, realizând altul diferit. Normal că şi eu am devenit un interval de realitate diferit, cu aşa cauză operantă!
– Cornele, ne-ai spart la nas! Eşti clar unul dintre ciobanii aceia falşi invocaţi de doamna senator Cristiana Anghel! Ce parfum foloseşti?
– Mai mult Versace Oud Noir, dar nici L'Occitane Eau de Baux nu-mi displace. Cum vedeţi, numai ape de colonie, că-s cioban simplu, din popor.
– Păi noi, din salariile noastre, ne permitem doar un spray Farmec, şi ăla când intră la reduceri…
– Dragii mei, ciobanii întotdeauna au câştigat mulţumitor. Asta când ai turma ta şi nu stai angajat la patron, unde eşti ca şi cioban tot un fel de agent de pază, cu salariul minim pe economie. Cum pomeneam adineauri despre cauză şi efect…
– Să nu ne spui c-ai devenit aşa filosof după contactul cu doamna Udrea! Dumneaei abia s-a apucat de Teologie, încă nu produce minuni pe persoană fizică. Nu că în calitatea de persoană publică ar fi produs alta decât cea vizibilă la tine în fotografie…
– Nu, eu am făcut Filosofia dar, cum nu eram vreun Pleşu ca să-mi asigur din asta un mod de existenţă, am trecut la ciobănie, care mereu a fost înaintea filosofiei în ţara Mioriţei. Aş enunţa că şi viaţa politică tot pe ciobănie se bazează, de unde îşi extrage cadrele de nădejde.
– Bun… dar pe noi, şi pe toţi românii, nu ne interesează Udrea drept demers filosofic. Te-am întreba ca pe fotbaliştii întrebaţi de reporteriţele române ce-au simţit când au dat gol: ce-ai simţit tu când te-a atins Elena Udrea?
– Am simţit aşa, un impuls originar întăritor, combinat cu o stare de elevare aproape de plenitudine. Eu cred cu putere că nu degeaba se duce dânsa acum spre Teologie, are un har… mă scuzaţi… dat dracului!
– Dacă ai citit presa, ea declară că vrea să înalţe un Institut al Fericirii. Crezi că o să-i reuşească mai bine decât în cariera politică? Adică o să fie un fel de Maica Tereza ortodoxă, a României? Nouă ni s-a părut mereu c-ar avea ceva afinităţi cu Împărăteasa Tereza, despre care ştii tu ce se spune prin istoria mai la fereală.
– Absolut, domnule, doamna are datele necesare. În lumea noastră toate formele, calităţile, relaţiile şi mişcările se modifică în flux continuu – rezultă că asupra fiecărei entităţi acţionează permanent şi specific o cauză sau un şir local de cauze, fiecare lăsând o amprentă distinct transformantă numită "efect momentan". Tot un efect momentan a fost şi viaţa publică a doamnei Elena, acum simte şi dânsa, cum am păţit eu, o stare de elevare specifică, datorată înţelepciunii dobândite odată cu vârsta.
– Vrei să ne spui, în stilul tău filosofic, că orice… mă rog… entitate politică devine odată cu înaintarea în vârstă una care o ia pe calea Bisericii?
– S-au văzut cazuri şi mai spectaculoase, n-aţi citit că şi Sandra Romain a descoperit puritatea vieţii monahale? Există un etaj spiritual inobservabil-inconceptibil datorită căruia finitudinea operant-constructivă…
– Cornele, lasă-ne în pln, ne încurci neuronii mai rău decât Pleşu în dialog cu Liiceanu! Zi naibii ce vrea să ştie România reală, cum e să ţi se scoale când pune Elena Udrea mâna pe tine?
– Dacă preferaţi o abordare gregară şi lipsită de extensibilitate conceptuală, aş face apel la imaginea măgarului meu din turmă, care n-a mai văzut măgăriţă de vreo trei ani încoace şi gura nu-i mai tace, fânul nu-i mai place. Să v-o zic p-aia dreaptă, pe limba voastră de domni de la Bucureşti: dă-vă-n plm de obsedaţi, că acuşica scot parul şi-i dau drumul lui Rex! Nici el n-a mai văzut căţea de doi ani, o să fie vai de curul vostru de găozari! Hai, valea, am de pus nişte brânză şi nu-i din aia să vă intereseze pe voi!
