Prins, fără ştiinţa lui, în cercul mafioţilor din fotbalul românesc, fostul jucător al Ştiinţei Craiova a ajuns la închisoare, fiind condamnat la 3 ani, o lună şi restul zile în Dosarul Transferurilor. Dar timpul trece, aşa că în curând, ajutat şi de munca prestată, de cărţile scrise după gratii şi de faptul că nu l-a luat avocat pe Mateuţ (Gheorghe, nu Dorin!), “Baciul” ar putea fi pus în libertate. Am vrut să-i solicităm un interviu, dar până la urmă ne-am gândit că e mai bine să ni-l imaginăm noi, pentru că sigur l-am fi prins pe Gică ocupat, scriind la un nou best-seller.
Gică, bine te-am găsit, ce mai faci?
Ce naiba să fac, uite fac un scaun… Nu d-ăla, mă! Scaun, scaun, să stea lumea pe el!
Aaa, munceşti la tâmplărie ca să mai scoţi nişte zile libere…
Exact! Eu voiam să lucrez în industrie, că am făcut liceul industrial, dar dacă ăştia n-au strunguri aici, ce să le mai zici? M-am băgat la tâmplărie.
Şi merge treaba, merge?
Da, până acum am făcut vreo cinci biblioteci “Laura”, două dormitoare “Gina”, trei seturi de masă cu scaune “Georgeta” şi o cameră tineret “Măndica”.
Când mai ai timp să şi scrii?
Păi nu scriu numai eu, mai am nişte băieţi care mă mai ajută. Eu le dictez, în timp ce trag la rindea şi ei scriu. Aşa îmi iau zile şi din muncă, şi din scris. Napoleon, gen.
Foarte ingenios!
Mie-mi spui? Păi m-am născut degeaba oltean, frate? E nasol că nu mi-au dat gardienii mai mulţi băieţi pe lângă mine. Mi-au dat numai patru, patru cărţi doar am scris. Dacă-mi dădeau şi mie opt sau zece, păi până acuma eram eliberat. Dar, na, aşa am eu noroc, alţii se plâng că stau câte douăzeci în cameră, mie nu putea să-mi dea tot douăzeci? Că Biblioteca din Alexandria făceam la Jilava…
Cu ce sunt cărţile pe care le-ai scris? Dragoste, aventuri, crime?
Hai, mă, ce naiba, sunt om serios, cum să scriu eu cu crime? Eu am fost fotbalist, scriu de fotbal. Am scris până acum aşa: “Abordări teoretice şi practico-metodice ale predării jocului de fotbal în centrele de copii şi juniori din perspectivă interdisciplinară”, „Consideraţii privind optimizarea strategiei de promovare a jocului de fotbal la nivel şcolar”, „Fotbal pentru viitori fotbalişti profesionişti” şi „Personalitatea sportivului”. Acum lucrez la o carte intitulată „Efectul tricourilor în dungi asupra psihicului jucătorilor când se ajunge la penaltyuri”.
Îţi place să scrii?
Băi, enorm ce-mi place. Eu, dacă ştiam că e aşa mişto să scrii, lăsam naibii fotbalul şi mă făceam scriitor. Mai înainte, când eram jucător, pe-o carte nu puneam mâna. Nici măcar pe de-alea de joc, eu preferam babaroasele, cu Piţi. Dar acum îmi place aşa mult să scriu cărţi că nici n-aş mai face altceva. Nasol că mi-au dat doar trei ani, cât poţi să scrii într-un timp aşa de scurt? Dacă-mi mai dădeau cinci ani, scriam mai mult ca Balzac!
Deci tu scrii de plăcere, nu ca să scapi de puşcărie, ca alţii?
Nu-i adevărat, cred că toţi scriu de plăcere. De pildă am vorbit cu verii Becali, cu Borcică, cu Gigi Neţoiu, toţi scriu de rup, şi-au găsit sensul vieţii. Nici n-ar mai vrea să iasă din puşcărie, la câte au de scris. Ne bate gândul chiar să înfiinţăm un cenaclu literar, intitulat “Muguraşii Cooperativei”.
Ai vreun regret în viaţă?
Da, am un mare regret: că Borcea a luat şase ani şi sigur o să scrie mai multe cărţi ca mine. Dar aşa-i viaţa de fotbalist: când eşti pe teren, te fură arbitrii, când ieşi de pe teren te fură judecătorii!
