Nu vă lăsaţi înşelaţi: în ciuda titlului, piesa n-are nicio legătură cu faimosul banc cu piranda şi puradelul încălţat care bâzâia de mama focului că „ale cuie pantofii ăştia“. Dimpotrivă, este o melodie la sentiment, de oftează mimozele de-a zecea auzind-o! Piticu, artistul care asigură vocea masculină, este impropriu numit astfel, el având o înălţime chiar rezonabilă şi chiar mă mir de ce nu-l dă nimeni în judecată pentru folosirea ilegală a poreclei: păi dacă ăsta, la unu-şaptezeci, e pitic, Adi Minune ce mai e, parameci?
Revenind la piesă, aceasta începe cu mărturisirea artistului: „Când eram mic, mi-a zis tata o vorbă bună: nu alerga după ele. Dar eu nu am înţeles şi ce să fac, că acuma sunt plin de dileme, e complicat cu domnişoarele“. Ce tată denaturat! În loc să-i explice o teorie de Einstein, o ecuaţie de gradul trei, ori măcar să-l înveţe un citat din Paler, ca să aibă mititelul ce pune pe Facebook când o fi mare, el se-apucă şi-i dă avertismentul ăla, clasic cocălăresc, „Ai grijă, coa, că femeile e perverse!“. Urmează pre-refrenul, care reia frământările metafizice ale artistului: „Şi eu pe cine iubesc? Pe cine arăt când mă întreabă lumea de a mea?“. Cum, mă, pe cine arăţi când te întreabă lumea de a ta? O arăţi chiar pe a ta, normal, dacă posezi aşa ceva, că la cât te văd de plângăcios am mari dubii în privinţa asta… Refrenul întoarce pe dos toată construcţia lirică de până acum, dovedind că, de fapt, eroul cocalar are cu cine se iubi: „Ale, ale cui sunt buzele care mă sărută noaptea înainte de culcare, oare ale, ale cui sunt mâinile care eu le ţin cu drag când ieşim la plimbare?“. Foarte romantic, prietene! Trebuie să remarcăm faptul că domnul cântăreţ Piticu are potenţial: cu puţin noroc şi dacă se înscrie la PeNeLe, are mari şanse să devină un viitor ministru al Culturii, după domnul Gigel-Sorinel, că şi ăla era mândru de „numele care i l-a dat părinţii lui“.
Povestea de amor e complicată de intervenţia pretenarilor lui Piticu (aici l-am recunoscut şi pe Smiley), care-l avertizează: „În timp ce e cu tine, frate, vezi că o arde şi cu altu, nu-i o fire complicată, un pic prea ataşată de orice brigadă şi vrea s-o facă lată“. S-o facă lată? Şi ce să facă cu ea aşa, lată? Băieţi, sunteţi siguri că n-aţi vrut să spuneţi, de fapt, „lungă“?
În acest moment intervine şi incriminata – Kaira, o piţi boită cu două kile de glet, care se pisiceşte: „Baby boy, e clar că vom avea ce face între noi. Din prima, baby, te-am ochit şi când am tras te-am nimerit“. Bravo, fată, ai comis un gest de-a dreptul ecologic, pentru igiena culturală a planetei, dar totuşi e insuficient: chiar nu se găseşte cineva să te ia şi pe tine la ţintă şi să-ţi curme suferinţa, că prea te chinuie talentul?
