Dan Uberescu: – Alo, bună ziua, acolo Alina Bulgaru’, celebra artistă XOXOXO?
Alina Bulgaru’: – Da. Chiar ea.
D.U.: – Aici Dan Uberescu, de la trupa Vaxi.
A. B.: – Vaaaaai, ce bucuroasă sunt. Eu mai lipseam din videoclipul dumneavoastră cu lemnul și spațiile mici! Mie îmi place ca lemnul dar am o problemă cu spațiile strâmte, sunt claustrofobă.
D.U.: – Mi s-a mai zis de multe persoane claustrofobe dar dumneavoastră sunteți claustrofobia pe invers. Inspirați atât de multă libertate…
A.B.: – Simt că mă flatulați. Dar să știți că nu se zice XOXOXO, doar XXX, XOXOXO folosesc copiii pe internet, adică pupici!
D.U.: – A, nu doamnă, nu pupici că vă sunasem cu altă propunere. Dar ziceți că așa se zice pe internet? Ce prost sunt, trebuia să le întreb pe Teo sau pe Răduleascca, Teo are chiar un site unde pune texte furate ca să facă și ea un ban cinstit. Se pricepe la internet, fată deșteaptă.
A.B.: – Păi da, eu în calitate de actriță vă pot spune că suntem suma prietenilor noștri, știți cum se zice…
D.U.: – Da, eu fără prietenii mei Dani, Miha, Teo, Cărtă, Leșu, nu pot cânta, doamnă!
A.B.: – Și ziceți că m-ați sunat cu o propunere? 5000 de Euro?
D.U.: – A, nu doamnă, că noi nu plătim. Avem un mesaj, avem o credință, ducem mai departe un crez. Mesajele către populație nu sunt pe bani, pe mine mă interesează să fac un bine absolut.
A.B.: – Aaaaaa. Deci să prestez gratis? N-am mai făcut asta din școala generală.
D.U.: – Daaaa, păi avem o temă de importanță națională, ceva ce frământă poporul român. Ceva ce tulbură apele conștiințelor. Doamnă, tema e "cum să convingem senatorii și deputații să folosească prezervativele în Parlament". Deci înțelegeți acuma magnitudinea?
A.B.: – Simt că m-a trecut un fiord. O temă care mă lasă siderată, vă zic sincer. Păi cum să zic eu, domnule, cu prezervativ? Că mie îmi place fără.
D.U.: – Lăsați doamnă prostiile, ce, Esca cu salariul ei modest de 10 000 de Euroi n-a zis cu smerenia? Astea sunt detalii insignifiante. Important e să facem 7 miloane de view-uri pe YouTube și să mă cheme Măru’ pe canapea. Mai fac și eu un awareness, mai transmit un mesaj, că din cântat nu se trăiește…
A.B.: – Așa e. Vă înțeleg, și eu am încercat să cânt, nici mie nu mi-a ieșit și am o voce la fel de bună ca a dumneavoastră.
D.U: – Oamenii sunt răi, doamnă. Revenind, vă îmbăcați în latex și mesajul ar fi "Și lu’ Dumnezeu îi place plasticu’!". Cum vi se pare?
A. B.: – Excelent, domnu' Dan, excelent. Adevărul e că atunci când mă simt singură, plasticul e de bază.
D.U.: – Da, too much details. Să rămânem focusați. Deci vă îmbrăcați în latex și ziceți de 3 ori "Și lu’ Dumnezeu îi place plasticu'!". De cântat mă ocup eu.
A.B.: – Și aș putea să întreb ce invitați mai sunt?
D.U.: – Da, alături de dumneavoastră va mai apărea Santa Klaus, pornind de la plastic, cu dumnealui mai am o temă în cap "gazele pe șestache: alint sau provocare", Ion FosiIescu care pare de plastic și doamna NuVăPierdețiCuFirea pentru că, atunci când te uiți la dumneai îți vine să zici instant "dă, Doamne, să folosească plastic, e suficientă una pe pământ!"
A.B.: – Vai, ce cool domnul Dan! Abea aștept!
D.U.: – Doamnă, și eu. Trebuie să fim mesagerii unui popor handicapat care are nevoie de noi ca să ducem mai departe spre meandrele absolutului că Parlamentul e și așa suprapopulat, să fim responsabili, să facem Pământul mândru de existența noastră efemeră! Numa bine! Să rupem împreună, așa cum știți dumneavoastră că se face, gura televiziunilor!
A.B.: – În plastic we trust! Așa să ne ajute Mântuitoru'!
