Mare veste mare astăzi, pe toate canalele de știri, cu nea Traian care, vezi, Doamne?, a făcut buba la plămâni, cu tuse, febră și dureri de chelie pe motiv de aer condiționat în exces. Sanchi! Spun unii, și tare am vrea să le dăm dreptate, că Oculta internațională, deranjată de ecourile convertirii PRU în noul partid balama, a prins a trage de sforile plantate prin media românească, doar – doar o abate atenția cinstitei opinii publice de la necinstitele capcane electorale ce i se pregătesc. Și cum să nu fii tentat să îți apleci urechea la o astfel de variantă, când personajul principal al narațiunii e ditai ex-comandantul suprem, cel ce-a străbătut cu o barcă toate mările lumii și-a învins doar cu un borcan de cafea fiecare mahmureală a vieții de marinar?
Părerea noastră e că Băsescu nu poate avea decât o singură boală, de la care i s-au tras însă toate necazurile. Este boala aia la care se referea Ion Dolănescu în cunoscuta melopee populară „Am boală la părul creţ”, cu singura diferenţă că aici părul nu e creţ – adică o fi, dar nu vedem noi – ci e blond. În rest, preşedintele e sănătos tun la fizic, deşi are unele fobii. De pildă, are agorafobie. Îi e teamă de spaţiile deschise. De-aia nici n-a vrut să scoată țepele, în Piața Victoriei, ori să vină apoi în Piaţa Universităţii, să se întâlnescă lunar cu alegătorii, cum promisese. Culmea e că, pe lângă agorafobie, suferă şi de claustrofobie. De-aia şi voia să-şi ia casa de pe Mihăileanu, vila Dante şi alte viloanţe de sute de metri pătraţi. Nu din lăcomie, ci din dorinţa de a avea spaţii cât mai largi, să nu se simtă ameninţat. Plus că mai are şi xenofobie. Cum aude că Victor Viorel e jumătate albanez, jumătate italian, cum îl apucă pandaliile. De Iohannis nici nu mai vorbim şi aţi văzut şi voi la televizor: nici nu vrea să-l sufere, când aude că-i neamţ, și de aia nici nu se prea atinge de bere. Păi ăsta-i român adevărat? Dar cea mai mare problemă a lui Băsescu e hidrofobia – teama de apă. Când a aflat că riscă să intre la apă, după terminarea mandatului, cât o fi fost el de marinar, cât de mult i-o fi plăcut lui marea, şi tot l-a apucat tremuratul, de credeau, pe vremuri, fraierii de la Antene c-ar avea Parkinson.
Problema rămâne, însă, pasiunea noastră, ca nație, pentru senzațional, chiar și atunci când senzaționalul nu există. Păi știm de la Pierre Accoce („Bolnavii care ne conduc”) o axiomă mare și de două ori mai lată ca fruntea lui Victor Ponta: e greu să fii ales în fruntea unei nații când ești complet sănătos. Maestrul Piersic spune mereu că un actor mare musai are ceva la bibilică, iar poeții geniali au fost toți duși de acasă. Marii lideri religioși fură și ei loviți cu toroipanul și asta le-a prins minunat la charismă. Dar nebunii au așa succes nebun pentru că alți nebuni, lipsiți de geniu, îi aclamă pe rupte. Doi țăcăniți își dau picioare la căpățână într-un ring în timp ce dilimanii din public le ovaționează priceperea. Așadar, ca oameni care ne credem noi oameni sănătoși, tragem o concluzie logică: hai să ne avem ca frați, toți suntem puțin luați. Dacă Băsescu n-ar fi fost atins cu leuca, șansele lui să stea 10 ani la Cotroceni ar fi fost egale cu ale mele să-l altoiesc pe Zmărăndescu. Sau cu acelea ca doctorița Drăgotescu de la România TV să fie admisă la un casting porno, de sexologul Mutu. Noo?..
