Ajuns la 29 de ani, Mihai Bendeac este în pragul unei crize existențiale: a muncit ca disperatu’ un an de zile pe orezæria lui Felix şi, deşi acum are conturile pline, inima lui e mai goalæ ca o sacoşæ de pensionar într-un supermarket færæ promoţii. Cæci, anul æsta, marele imitator a pierdut femeia care reprezentase idealul lui în viaţæ.
Nu ne-ntrebaţi dacæ avea şi mustaţæ: Bendeac n-a specificat.
În schimb, talentatul artist a dat, pe contul lui de Facebook, o mulţime de detalii legate de amæræciunea care l-a cuprins, aşa cæ nu mai intraţi pe Cancan, Libertatea sau Click! sæ citiţi despre ele, cæ le puteţi gæsi direct pe peretele lui.
Bendeac începe printr-o declaraţie færæ echivoc – „În ultimul an am fost dezamægit de multe persoane” – declaraţie pe care o puteţi regæsi pe toate conturile de socializare, la diverse piţi şi diverşi kokalari, cu variantele „uresc perverşii şi trædætorii” sau „sæ nai încredere în nimenea, cæ oamenii e ai dreaku’”.
Din cauza muncii în care zice cæ „s-a însingurat”, actorul nu şi-a mai gæsit rægaz sæ-şi facæ prieteni noi, iar pierderea femeii minunate de lângæ el l-a fæcut sæ se adânceascæ în depresie şi pastile – cæ aşa e, când n-ai în ce te mai adânci, o dai pe pilule! Şi ce femeie avea… Cum râdea ea la toate glumele cu Gogâie şi Momâie! Cum se tævælea ea pe jos când Mihai se bætea cu palmele pe pieptul proaspæt epilat, fæcând pe Bujor şi urlând de se zguduiau studiourile: „Ah, Voiculescule, pupa-ţi-aş pxxicica ta!”… Dar acum asta e: fuse şi se duse! Oricum, tot e bine cæ simpaticul artist a realizat la timp cæ „solitudinea extremæ e dæunætoare”, întrucât exista riscul s-o dea pe Furadane sau sæ se caţære pe balcon având impresia cæ intræ-n cadæ şi era pæcat de el, cæ-i bæiat talentat!
Însæ, din fericire, Bendeac nu e genul care sæ se lase doborât de necazuri, aşa cæ el promite, în aceeaşi postare de pe Facebook, cæ va lua totul de la capæt. Cum care capæt, nesimţiţilor, nu mai puneţi întrebæri din astea! Va lua totul de la început am vrut sæ zic: o sæ cunoascæ oameni noi, locuri noi, o sæ mænânce altceva decât a mâncat pânæ acum la bufetul Antenelor, o sæ fumeze „alt gen de ţigæri” (stai, mæ, ţigærile nu erau toate de genul feminin?), o sæ bea alte bæuturi, o sæ vorbeascæ despre altceva, dar, mai presus de toate, o sæ IUBEASCÆ, scrie el, ca sæ le sfâşie de tot inimioarele fanelor lui delicate. „Orice. Chiar şi un câine”, încheie el laconic. Aoleo, chiar aşa? Mihæiţæ, bæiatule, chiar nu suntem curioşi dacæ femeia de care te-ai despærţit avea mustaţæ, pær pe piept sau prostata mæritæ, cum zic gurile rele şi invidioase! E problema ta, sæ fii sænætos, e o lume liberæ, când doi oameni se iubesc, sexul chiar cæ nu mai conteazæ. Dar ai mare grijæ sæ nu se interpreteze cine ştie cum asta cu iubitul câinilor, cæ deocamdatæ zoofilia n-a fost scoasæ din Codul Penal şi te trezeşti naibii cæ te dau sensibiloşii æia de la Patru Læbuţe în judecatæ cæ l-ai molestat pe Fifi!
