Frații Micula au un băiat, Victoraș, pe care l-au alăptat cu Frutti Fresh în zilele când era prunc, iar rezultatele se văd în zilele noastre.
Frații Micula sunt doi, Ioan și Viorel, sunt din Bihor și au devenit milionari vânzând furaje pentru oameni, gen chipsuri de cartofi Viva, sau sucuri de fructe care au tot atâta legătură cu fructele pe cât au chipsurile Viva cu cartofii. Asta, împreună cu ceva zvonuri legate de existența unui trust de presă, e cam tot ce știam despre frații Micula până când, citind un site tabloid, am dat peste o știre care m-a făcut să exclam: „Uite, frate, cocalarul suprem!”. Site-ul îmi arăta un băiat rozaliu, creț și rotofei, cu mutră de nătărău, tipul de mascul dur cu șolduri late, care se freacă între picioare când merge. Budulacul era Victoraș, fiul de 18 ani al lui Viorel Micula, de meserie elev, iar știrea era că progenitura s-a dus cu elicopterul la mormântul lui Arsenie Boca să se roage pentru că „era stresat din cauza crizei economice”. Să te duci cu elicopterul să te rogi pentru că te afectează criza economică e ca și cum te-ai duce la biserică despuiat, cu un dildo legat de față și cu unul înfipt în cur, ca să te rogi de iertarea păcatelor trupești.
Noroc cu sfaturile mele
Atunci am realizat că Victoraș este un personaj cu potențial de umor, vorba preferată a colegului Spartakus, un fel de Nilă din Moromeții ca inteligență, combinat cu un fel de Gigi Becali ca aroganță, rezultând, astfel, un fel de Ciutacu durduliu și creț. Drept urmare, am început să-l caut cu Google și n-am regretat: omul are, într-adevăr, potențial, am râs la fiecare știre cu și despre el, exact cum râzi când te uiți la filmulețele alea amuzante de pe net, cu tot felul de idioți care cad și-și rup noada încercând să facă pe șmecherii. Uite exemplu: la o petrecere, asudat fiind de atâta mișcare între platourile cu potol, micul Micula scoate o bancnotă de 100 de euro din buzunar și se șterge cu ea pe față de transpirație. Să-i explice cineva că putea, mai bine, să se șteargă pe față cu preșul de la ușă, își întindea mai puțin jeg pe față.
Victoraș trece pe la școală doar la teze, pentru că e foarte ocupat, e „președinte junior” la firma lui taică-său, postură din care organizează ședințe, are subalterni, bodyguarzi, șofer, secretară și zece mașini de lux.
Dar nu e vina lui Victoraș că e așa cum e. De când se știe el, părinții îi spun că e cel mai frumos și cel mai deștept, amicii, colegii și subalternii îl pupă-n fund, că au de câștigat de pe urma lui, iar el îi crede. Și nici nu pare suficient de isteț încât să-și pună întrebări existențiale. Așa că tot greul educației cade pe mine. Victoraș, ascultă-mă că nu te învăț de rău, tot ce trebuie să facă ca să nu mai râdă lumea de tine e să ieși cât mai rar în public! Și mai lasă naibii trabucul ăla, că la tine-n mână arată de zici că-i al șaselea cârnăcior! Al doilea după inelar, ăla pe care l-ai împodobit tu cu ghiul.
Publicat în revista AC, Nr. 16
