Știm din start că discuțiile despre morală, etică, coloană vertebrală și alte asemenea finețuri îți par incomode, nu ești în largul tău cu fundul prin tribunale, încercând să nu pierzi casa de pe urma căreia iei o chirie frumușică, nu te coafează deloc miștourile din ziare despre prima doamnă, partidele de tenis din Miami, vacanțele boierești de care te bucuri enorm și nu cred că vei fi foarte satisfăcut să afli că înțepăturile presei nu vor înceta niciodată, chiar dacă mai beneficiezi încă de blândețea multor jurnaliști. Cu toate astea mă voi repeta: nu mi-ai inspirat încredere niciodată și nu am crezut în aspectul tău sobru, de bun edil cu mâna de fier în mănușă de catifea. Nu, gogorițele astea nu le-am înghițit niciodată, cea cu gospodarul sibian, în special, m-a făcut mereu să zâmbesc tâmp.
Azi e ziua în care doamnele așteaptă un mărțișor și un buchet de flori. Se comemorează în același timp patru luni de când tinerii din Colectiv au trecut prin flăcări și ți-au oferit guvernul tău de tehnocrați – între noi fie vorba, o gașcă multipartinică acceptată tacit de toată suflarea politică a momentului.
Ce faci tu astăzi? Cum răspunzi din fotoliul prezidențial? După părerea mea, într-un mod lamentabil oferind titlul de ”Luptător pentru Victoria Revoluției Române din 1989 – Luptător cu Rol Determinant” unor indivizi care nu sunt prezenți în conștiința publică cu nici un act care să confirme acest merit. Cu ce au contribuit în mod ”determinant” Eugen Nicolicea, Radu Mircea Berceanu, Bogdan Niculescu Duvăz, Valentin Hossu Longin, Romeo Marius Raicu, Helmut Duckadam, Metin Cerchez, Constantin Grancea, Aurică ”Papuașul” – cunoscut interlop bucureștean din anii '90? De ce îți permiți, ca președinte, să sfidezi o țară întreagă semnând ca primarul de comună, fără să-ți pui măcar un semn de întrebare? Pentru că – nu-i așa? – scuza cu care vei ieși în zilele următoare va fi că ”nu am știut, nu am avut timp să mă informez, listele erau alcătuite de multă vreme, propunerile vin din teritoriu, iar acordarea titlurilor s-a făcut în baza unei legi dată de, hahaha, Victor Ponta”.
Ai senzația că toți suntem tâmpiți? În baza acestui raționament chiar și eu mă pot duce mâine cu cinci porci drept șpagă la primarul din Văscăuți, să-mi pună o ștampilă prin care să ateste că am fost pe baricadele CAP-ului în acele zile, cu mitraliera în mână. Îmi rămâne doar să mai aștept un fraier la Cotroceni cu bunăvoință și pastă în pix și gata, mi-am aranjat o pensie substanțială până când moartea ne va despărți. Nu-i așa, bătrâne Klaus? Suntem proști, așa părem din biroul tău? Sau babalâcul ignorant ești chiar tu, cel care se lasă dus de nas (n-o fi și asta o scuză patetică?) de consilierii din preajmă? Ia mai aruncă o privire: te-au înconjurat serviciile, sunt chiar toți plătiți să te defăimeze și să te facă cu ou și cu oțet în fața electoratului? Înțelegi limba română, citești miile de comentarii ce apar în spațiul public sau le primești doar pe cele filtrate care nu-ți deranjează metabolismul matinal?
Țin să te anunț că a fi președinte, arbitru, a fi un căutător permanent al echilibrului instituțional nu se traduce prin a pupa în fund partidele, CSM-ul, DNA-ul, serviciile, parlamentul sau poalele coanei Merkel și ale ambasadelor. Mai e și altceva: mai sunt oamenii care te-au votat și pe care, acum, prin această nouă prostie pe care o faci, îi scuipi suveran în ochi.
Ai reușit să stopezi pentru câteva secunde ifosele prezidențiale din ultima vreme ca să te întrebi cum se simt cei care ți-au acordat votul? Nu cred că ai făcut-o pentru că observ că până și ipocrizia pe care o manifești este de mâna a doua. Nu ai stofă, profesore, nu știi să mimezi. Nu-ți iese. Ești abrupt, sec, ai muchiile prea prost șlefuite pentru a rezista. Japonezii stau în genunchi, au o poziție denumită ”Seiza” – e expresia demnității și a respectului față de cel pe care îl ai în față. Studiaz-o în momentele de calm. Renunță la statul mioritic în genunchi și, mai ales, renunță să scuipi din picioare. Ești un bărbat înalt, nu prea ai precizie.
Vei fi primul președinte care nu va repeta mandatul, unii spun că nu-l vei termina nici măcar pe acesta, din prostie. Din pură prostie, bătrâne Klaus. Dacă Miluț spunea că l-a învins sistemul, cu tine nici măcar nu e nevoie să se întrebuințeze prea tare. Ești mult prea ros pe dinăuntru, mult prea dornic să te pupi dimineața în oglindă spunând ”ce fain îs” și mult prea neatent pentru un joc de cărți, chiar și atât de simplu cum e șepticul tovărășesc prezidențial.
