Întocmai ca țigăncile alea care, prinse în fapt, prin tramvaie și troleibuze, cu portofelele călătorilor vârâte în chiloți, încep să-și pună zecile de fuste în cap, să facă balamuc și să mimeze leșinul și ”ipilisia” sau ”boala de Doamne ferește”, și garoii de prin Antene, puși la zid de ANAF să scoată banii prăduiți de bulibașa au început să facă circ și să se tăvălească pe scene în genunchi, doar-doar s-or face scăpați. E drept că Dana Grecu n-avea fuste multe, ci blugi de firmă, cum îi șade bine unui bărbat adevărat și nici Gâdea și Badea nu purtau pălărie de gabori, dar țigănia a fost țigănie.
Și nu putea fi o țigănie întreagă dacă, pe lângă puradeii cu muci pe piept și pirandele despletite care-și jeleau soarta amară, de robi varanici prinși între ciocanul stăpânului și nicolava Fiscului, nu apărea în peisaj și bulibașa supremul, însuși Domnul Profesor Voiculescu. Care, din temnița mucedă unde-și îngrijește reumatismele, a simțit nevoia să scrie ceva pe blog – un gest firesc pentru o țară ca România, unde securistul, parafrazându-l pe Pătrășcanu, a fost mai întâi blogger înainte de a fi pușcăriaș. Pentru că, în opinia lui, ca și a miilor – că atâția au mai rămas, am văzut eu vineri în Piața Constituției – de spălați pe creier, de vină pentru tot ce se întâmplă cu Antenele e Băsescu Traian, onorabilul mogul a ținut să-i tragă un perdaf fostului președinte, acuzându-l că a avut mereu, față de el, personal, un ”comportament de slugă”. La o asemenea declarație, te-ai fi așteptat ca, la întâlnirile dintre cei doi Voiculescu să stea la masă, ca boierul, și Băsescu Trăienel să-i servească antreurile îmbrăcat la țol festiv, cu livrea și papion. Ori te-ai fi așteptat să-i lustruiască pantofii din piele de reptilă, în vreme ce Dom Profesor se uita la televizor, să vadă dacă Gâdea îl pupă în cur regulamentar sau nu-și merită banii împrumutați.
În schimb, am găsit o singură poză, cu un Băsescu care întinde mâna, galanton, și cu un Voiculescu cu capul plecat și cu privirile furișate în sus, priviri de om viclean și ascuns, gata să profite de cea mai mică slăbiciune a interlocutorului spre a-i vârî pumnalul în spate. Judecând după poza asta, nu s-ar zice deloc că Băsescu avea, la discuțiile cu Voiculescu, un comportament de slugă. Presupun însă că vajnicul și temerarul domn Voiculescu lua aceeași poziție de ghiocel fruntaș și când îi raporta lui Ceaușescu depășirea planului la încasat valută și când le turna la ureche colegilor securiști că verișoara lui poartă discuții cu cetățeni străini și când se apleca, în decembrie 1989, la tejgheaua băncii, cerându-i casierei să treacă toți banii de pe numele Ceaușescu Nicolae pe numele Voiculescu Dan. Ei bine, poziția asta rușinoasă a fost însă sănătoasă și peste noapte, fostul funcționar neprins al Securității comuniste a devenit negustor cinstit, bogat om de afaceri și cool mogul în România capitalistă.
Totuși, poziția asta de stăpân gara oricând să aplece urechea la nevoile slugilor și limacșilor care-i bălesc pe turul pantalonilor nu e recomandată chiar oricând. L-o fi ajutat pe domnul Voiculescu în viață, i-o fi adus avantaje, dar chiar aș vrea să-l sfătuiesc, cu toată sinceritatea, să nu cumva să se aplece, din obișnuință, și când intră cu colegii la dușuri, la Jilava. Nu de alta, dar asta ar putea suna ca o invitație.
