Marcel Ciolacu a cerut o simulare legată de creșterea pragului de impozitare a pensiilor de la 2.000 la 3.000 lei. Ulterior, s-a constata că majoritatea pensiilor sunt de fapt doar o simulare. La fel și pensionarii care simulează că cumpără carne și lapte, care simulează că au cu ce plăti medicamentele și, în general, simulează că sunt sănătoși tun sub oblăduirea unui stat simulator.
Există și excepții: pensiile speciale. Ce fapte așa de mărețe au făcut beneficiarii pensiilor speciale, dacă gaura la buget e cât Europa, majoritatea pensionarilor abia dacă pot trăi de pe zi pe mâine, iar inflația și scumpirile se țin lanț??? Dacă ar fi să răspundă la această întrebare, probabil că domnul Ciolacu ar spune:
O să facem o simulare cu tăierea pensiilor speciale.
Bine, domnule Ciolacu, dar cu nivelul de trai al românilor care se duce în jos ca rața pe tobogan cum rămâne. Răspunsul este total neașteptat: „O să facem o simulare…” De-acum am înțeles. La tot ce se întâmplă sau se va întâmpla se va face o simulare. Înțelegem, așadar, că și domnul prim-ministru nu guvernează, ci face o simulare, nu este preocupat de soarta românilor, ci doar simulează, nu caută să scoată România din groapa în care se afundă, ci doar se face. Mai rămâne, în etapa a doua, să se facă că simulează, după care să simuleze că se face. Am zis! Din dilema asta nu puteți ieșiiiiii…
