Eu nu înţeleg în ruptul capului ce rost are prezenţa politicienilor la felurite inaugurări; se poate trage concluzia că ai noştri aleşi nu se pot dezbăra de conceptul ceauşist al tătucului care blagosloveşte totul. Deschiderea unei piste noi la aeroportul din Cluj a prilejuit o astfel de vizită lucrativă celor doi lideri ai opoziţiei aflate la putere. Avizat la timp de atmosfera ostilă făcută acolo de proprietarii de pământuri despăgubiţi cu sume derizorii, Victor Ponta şi-a anulat prezenţa, înlesnindu-i colegului de Antenă să bifeze huiduielile, în contul campaniei sale electorale fără sfârşit.
Întâmpinat cu Gardă de Onoare, Ministru prieten de familie, preoţime şi autorităţi locale, Preşedintele Senatului s-a bucurat şi de “recunoştinţa” ireverenţioasă a nemulţumiţilor. Nu ştim dacă domnia sa a identificat printre gălăgioşi agenţi băsişti infiltraţi, constatăm doar lipsa de adecvare a celor ajunşi sus la realitatea rămasă jos. Şmecher cum îl ştim, Prim-Ministrul l-a lăsat pe partener să încaseze perdaful, la eveniment fiind prezenţi şi protestatari faţă de proiectul minier de la Roşia Montană.
Dacă tot s-a plictisit atâta timp singur în cursa low-cost pentru Preşedinţie, Antonescu începe să fie tot mai izolat în cea răsplătită cu preţul corect. În pofida asigurărilor de fidelitate rostite de Premier, cineva ar trebui să îndrăznească să-i dea deşteptarea mai devreme, dacă singur nu se prinde că tocmai juruirile venind din partea lui Ponta ar trebui să-i dea de gândit; asta ştiind cu toţii că nu avem noi atâta aer în patrie cât poate dumnealui să ocolească adevărul (ca să o zicem şi noi mai pe ocolite).
Dar să revenim la punctul de plecare şi mai întreb o dată: ce caută oamenii politici din fruntea bucatelor la tăieri de panglici locale, dacă nu scosul pe gură al unor pamblici electorale, în bunele tradiţii de care nu mai reuşim să ne dezbărăm de amar de vreme amară? Dacă se pune un indicator al unui ipotetic şantier sau se face o groapă prefigurând o futuristică gură de metrou, ei aterizează în acordurile fanfarelor, să vadă ca Dumnezeu în ziua de odihnă că lucrul făcut e bun. În vremuri nu chiar demult revolute aveam doar unul care se pricepea la toate: cum se căleşte oţelul, cum se decalotează ştiuletele sau cum se mulge vaca tandru şi productiv. Azi sunt mulţi care se calcă pe bombeuri când vine vorba de o chestie festivistă cu tromboane şi semnături în condica de mulţumiri şi ovaţii. Nu mi-l închipui pe Obama inaugurând săpături publice sau pe Merkel dând prima mistrie la vreo parcare etajată.
Dacă le-ar fi luat-o Băsescu înainte profitând de pilele la primarul Boc, cei doi ar fi hăhăit la Antena 3 în acordurile degetului la tâmplă şi şpagatului cu cravată. Lucrarea de la Cluj nici măcar nu e finalizată decât în prima ei parte (2100 de metri), căutându-se acum finanţare europeană pentru prelungirea pistei până la 3500. Aşa că propunem şi noi ca următoarea inaugurare, după extinderea respectivă, să se organizeze cu participarea unor factori politici europeni; aleşi cu mare grijă, se ştie doar câţi băsişti dedicaţi sunt pe acolo. Să nu ne trezim naibii cu vreun barroso în sacou portocaliu, mirosind a whiskey şi lămurindu-l la telefon pe Biden că acela care tocmai i-a ieşit lui pe uşă nu e premierul Bulgariei.
Exclusiv online
