Mă întreb, din nou, de ce România nu poate fi nicidecum o ţară normală; asta pentru că, presupun eu, ar fi mai uşor să te comporţi firesc decât să faci ori pe prostul, ori pe cel mai şmecher de pe strada ta mică şi înfundată. Să fie oricare dintre noi ocupat cu propria-i treabă şi să dea peste capra vecinului numai din neatenţie. Nu mă gândesc doar la cetăţeanul regular de pe stradă, ci şi la cel premium ales pe datorie să-i reguleze bugetul. Preşedintele să-şi vadă de reprezentarea lui şi să se salute cordial cu Prim-Ministrul în drumurile spre locurile de muncă. Şi amândoi să-şi primească oaspeţii cum se cuvine, ospitalitatea fiind cam singura constantă pozitivă pe care ne-am sprijinit noi în biografie.
Când (chipurile) îţi faci agenda de lucru fără să (tot chipurile) ştii că ai un vizitator transoceanic, treaba trece dincolo de opţiunile politice şi frizează lipsa bunei cuviinţe. Vine văru’ Sică de la Dealu Bucii să calce şi el Bucureştii cu tenişii personali şi tot te simţi să-l primeşti la o cafea şi să-l cauţi de ţuică naturală în paporniţă. Când trimite prima (îţi place sau nu) putere a lumii un sol cu vreun răvăşel, măcar din politeţe schimbi cu el o părere despre vortexul polar. Mă întreb dacă Premierul nostru ar face la fel şi în cazul unui emisar al crivăţului rusesc şi s-ar scuza că are treabă pe derdeluş. Nu mai zic de un comisar chinez interesat de porcăria românească şi dornic s-o încarce pe flota lor neevaporată şi cu banii jos. Iar când îţi pui mireluşul matrafoxat să mai şi facă puţin mişto în locul tău, chiar te joci cu interesul naţional în numele imbecililor fascinaţi de Gâdea.
Cum ziceam, marea problemă a României nu e depăşirea propriei condiţii, ci neputinţa de a se comporta normal şi civilizat. Ştim cu toţii că, în diplomaţie, “agenda încărcată” înseamnă “sictir”. Iar dacă te aşteptai ca prostimea să jubileze pe internet pentru cum i-ai făcut-o tu “ovreicei americance”, chiar asta ar fi trebuit să te determine să fii, măcar o dată, de partea minorităţii. Să spui bună ziua, să deschizi uşa pregătit de musafiri şi să le transmiţi sănătate celor care ţi-au expediat un emoticon în carne şi oase. După ce pleacă, poţi să te strâmbi în urmă cum ştii mai bine, să-ţi crească iar procentul electoratului care râde ştirb şi tâmp când le zici că Băsescu e beat şi opoziţia curvă. Adică să fii normal, aşa cum înţelegi tu cu tot neamul tău normalitatea istorică.
