– Daniele, Daniele, de ce mă prigonești tu pe Mine?
– Cum, care, cine?! Aoleu, visez urât, mi s-a părut că-mi vorbește Iisus!
– Chiar Eu îți vorbesc, Daniele! Nu mă recunoști?
– Doamne Iisuse Cristoase, n-aș fi ghicit în ruptul capului! De ce ești așa de slab, și ce-i cu rănile alea pe trupul Tău?
– Daniele, așa am plecat Eu în Rai, biciuit, împuns cu sulița și răstignit! N-ai învățat asta la Teologie?
– Cum nu, Iisuse, am văzut și filmul lui Gibson! Cam exagerat, părerea mea! Nici eu nu-i înghit pe iudei, da' nici chiar așa! Nu puteau romanii să dea atâta cu biciul fără să obosească!
– Gibson a exagerat cu pravoslavnica lui, dar la Mine a fost corect! Așa s-au petrecut lucrurile, pot să se supere iudeii cât or vrea ei! Eu, tot un iudeu, nu m-am supărat pe ei. Pe tine sunt supărat acum!
– Cu ce ți-am greșit Ție, Doamne, de mă mustri așa?? Fac tot ce pot cu Catedrala, dar banii se strâng greu, nu știi că-i criză economică pe Pământ?
– De Catedrală e vorba, dar nu că m-aș grăbi Eu cu ea! Ce-mi trebuia Mie așa ceva, nu știi că nu Mi-au plăcut bogățiile?
– Știu, Doamne, n-ai auzit ce-am spus în Pastorala de Crăciun? Că trebuie să ne îmbogățim prin milostenie, adunând comori în Ceruri, nu pe Pământ! Am vorbit serios, parol!
– Tu cum mai stai cu pământurile, vilele, podețele, fânețele, păstrăvăriile și alte comori cerești? Dai un ban, dar iei ceva frumos, nu?
– Da, Iisuse Cristoase, și nici n-a fost scump. Alea de care zici le-am luat cu doar 590.000 de euro, o adevărată mană cerească! Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!
– Păi Tatăl zice și El că ție îți plac prea mult, pentru un slujitor al Bisericii Creștine! De-aia m-a trimis să îți apar acum, să te întreb: de ce prigonești numele Meu cu afacerile tale?
– Nu-s ale mele, Doamne ferește! Sunt numai pentru Trupul Sfânt al Tău, adică Biserica Ortodoxă! Doar nu le iau cu mine când oi veni la Tine! Intră toate prin urechile acului?
– Eu nu prea mai văd că o să vii la Mine, o să te plictisești rău în Paradis! Stai o eternitate pe un norișor, cântând din liră. Nu cred să-ți priască, la ce plăceri ai tu pe Pământ!
– Doamne, nu mă pedepsi! Doar n-o să mă duc la Necuratul, după câți ochi ai lui am prăpădit eu de când sunt în funcție! Mă bagă în sala cazanelor până la noul Big Bang!
– Ce-i cu Big Bangul, te-ai făcut materialist?!
– Nu, dar așa a zis Papa Francisc, că Big Bangul a fost opera Domnului. Nu pot eu să fiu mai catolic decât Papa, nu?
– Ei, nu poți…n-ai văzut ce dispreț are el față de comorile lumești, iară la tine se vede numai adorație nemărginită, ca Universul!
– Doamne, gata, mă pocăiesc! Termin Catedrala și pe urmă plec la pustnicie, mă fac stâlpnic dacă vrei. Îmi dai iertarea Ta?
– De acord, uite cum procedăm: te urci pe Caraiman și-ți faci o chilie acolo. Pe urmă te călugărești, îți spui Daniil Sihastrul al Doilea. Toată averea ți-o donezi Președinției, să renoveze Cotroceniul și să aibă și ei bani de salarii cuvioase. Ai văzut că nu voia să se ducă nimeni consilier, din cauza lefurilor mici și a lipsei chioșcurilor cu napolitane. După asta grăim despre iertare, adică vorbesc Eu cu Tatăl în numele tău. Promit să-l îmbunez cumva, nu am fost trimis Eu să mă sacrific pentru voi? Nu uita, ai termen până termini Catedrala! Am plecat acum, mult preafericitule!
– Pfui, ce dracu a fost vedenia asta?! Am coșmaruri de când beau din recolta nouă, cred c-a dat filoxera în ea! Stoica, ia vino până la mine! Ai văzut pe cineva ieșind de aici?
– L-am văzut și când a intrat, a zis că are o vorbă cu Tine. Cică unu', Cristos! Da' nu mi-am făcut îngrijorări, nu era al nostru, ci Iisus al protestanților! Probleme, mă, Dane?
– Păi și tu lași așa, să intre oricine la Mine peste tine?! Vă plătesc degeaba, nechemaților! Dacă-i închinam toți banii, nu ne lua dracu cu tot cu ortodoxie? Numai veneticul Ponta-i de vină pentru tot, că ne-am silit degeaba să iasă el Președinte! Auzi, Caraimanul e dealul cu drăcia aia în vârf?
