Din sastiseala ştirilor cu subiecte politice sau mondene mai citim şi unele despre performanţe ştiinţifice, să ne ridicăm, câteodată, nu doar nivelul adrenalinei sau pe cel al tensiunii. O atare ocupaţie ar trebui să fie moment de relaxare, prin masajul aplicat benefic organului nostru cognitiv.
Uite aşa m-am delectat eu lecturând o informaţie despre ieşirea în spaţiul interstelar a sondei Voyager 1, lansată în 1977 şi aflată acum în postura primului obiect fabricat de om ajuns în stare de funcţionare la mama dracului depărtare de mama Terra. Astrofizicienii prevăd continuarea cursei pentru câteva miliarde de ani şi consideră parcursul de până acum una dintre cele mai importante realizări tehnologice ale omenirii; în condiţiile în care smartfoanele noastre sunt superioare în dotări instrumentelor de pe sondă. Dispozitive ce sunt de găsit astăzi şi în posesia oricăror românaşi însetaţi de ştiinţă pe Facebook, fără ca privilegiul să le ridice multora dintre ei altceva în afara ştromeleagului strămoşesc. Spun asta fiindcă fiul celei invocate anterior mă puse să arunc un ochi şi pe comentariile de sub articol, să mă încânt cu entuziasmul naţiei la aflarea măreţei ştiri.
Prima părere ne comunică clar, să se ştie din capul locului, că aceia de trimiseră gărgăriţa în spaţiul cosmic sunt nişte “minţi de găină”. Apoi, o altă minte neaoşă de cocoş zice că atunci când te dedai la o asemenea mârşăvie, adică bagi banii într-un lucru sortit neantului Universal, nu faci altceva decât să te dovedeşti ticălos şi nepăsător faţă de soarta săracilor de pe planeta Pământ. Trebuie să-mi mărturisesc însă uluirea faţă de lipsa celor care, la texte de acest gen, nu întârzie a-şi băga mădularul lor fundamental în minciunile imperialiştilor amerloci; pentru că orice om minim informat ştie că ieşirile în spaţiu pe poarta NASA sunt regizate în studiouri, începând cu aşa-zisa aselenizare din 1969. E interesant că toate negaţiile se îndreaptă doar spre astronauţii americani şi niciodată către căţeluşa Laika; dar asta e o poveste de depănat altădată.
Ce vreau să zic e că, deşi prostie este peste tot în lume şi, probabil, în toate lumile existente, una fudulă şi agresivă ca pe la noi nu cred că va fi găsită nici măcar de Voyager 1. Faptul e, de altfel, bine surprins în înţelepciunea populară a ţării lui Păcală şi Tândală. Unde tâmpul nu stă niciodată neobservat în banca lui, ci iese să bată toba mare în faţă şi să lămurească el cum stau, de fapt, lucrurile. Dar nu trebuie să ne explicăm fenomenul doar prin tradiţie, el e inevitabil atunci când media etalează cu prioritate opiniile cruduţelor, pameluţelor, pamfiluţelor şi măruţelor în cestiunile arzătoare ale zilei. Iar alde Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu şi alţii gen sunt, pentru majoritate, intelectualişti făţarnici, vânduţi intereselor străine şi băsişti din tată-n fiu.
În lipsa unei strategii educaţionale, una chiar apelând la mijloace de forţă legală ţinând seama de interesul naţional al problemei, guguştiucii patriei se vor înmulţi progresiv. Deoarece “un prost găseşte totdeauna unul mai prost, care să-l admire”, cum a spus cineva care nu a fost prost deloc şi a stat în banca lui, la şcoală.
Exclusiv online
