Totul se reduce la bani. Banii finanțează, în mod netransparent, campanii electorale și, ca primă consecință, finanțatorii anonimi cer “răscumpărarea” “investiției”. Prin bani din lucrări cuplate la bugetul statului și prin funcții publice. Mecanismul de recrutare și formare a cadrelor partidelor politice este viciat chiar de bani – banii care aduc alți bani în teșchereaua partidelor și voturi care aduc politicienii la putere.
Motiv pentru care nici un lider al vreunui partid politic din România nu a fost preocupat de profesionalizarea acestui mecanism de recrutare/formare, de aceea cei numiți în funcții publice sunt, de obicei, incompetenți – sub gradul de exigență al funcțiilor în care au fost parașutați. Acestea sunt cauzele divorțului dintre valorile pe care oamenii politici le clamează în public și ceea ce fac în realitate. De aici și “osificarea” structurii partidelor politice în jurul câte unui lider local care, într-un mod deloc etic/moral, se “împroprietărește” cu structura locală a respectivului partid, numind în funcții interne și externe numai apropiați.
De aici și dezastrul de imagine pentru România: o persoană incompetentă în funcție face nu numai greșeli contorizabile în dreptul imaginii partidului, ci distruge imaginea României în lume. Nu numai hoții, violatorii, ucigașii, estorcatorii, cerșetorii șamd pe care i-am exportat în lume ne fac imaginea praf, ci, în primul rând, demnitarii publici. Că vin să arate că am fi toți o apă și un pământ, de la vlădică până la opincă.
Revenind la “baronii locali” ai partidelor politice, constat că există o tendință la nivel de conducere de a li se ierta acestora toate greșelile (de la cele de recomandare pentru funcții, până la cele de natură penală) în numele “performanței politice”. Nu prea știu ce înțeleg liderii partidelor politice din România prin această “performanță”, în schimb știu că situația osificării deciziei la nivel local în jurul câte unui astfel de “baron” (sau “grof”, dacă ne referim la UDMR), nu este de dată recentă. Pe atunci vorbeam despre capii județeni ai PSD. Azi putem vorbi în acești termeni despre fiecare partid în parte. Și fiecare partid neagă (iaca și unanimitate politică!): nu există „baroni locali”.
Totuși, cum arată un „baron local? Cum arată chipul de care ar trebui să se sperie unii politicieni când se uită dimineața în oglindă? Neapărat este un „soldat disciplinat” al șefilor săi de la București – el are puține opinii personale, el trebuie doar să aibă afaceri cu statul. Altfel de unde să rostuiască bani pentru partid, bani de care să i se mai lipească și lui degețelele? Aproape obligatoriu este vânător în timpul liber rămas între timpul alocat pentru a fi nașul multor concetățeni. Limbajul este limitat, iar orice discurs începe cu „Așa cum a spus și dl. Șeful Partidului”.
Deci, recapitulare: “baronul local” este un personaj arogant care a acumulat bogăție după ce a derulat și afaceri cu statul. Au mulți bani, iar cu acești bani câștigă influență, cu care apoi obțin și mai mulți bani. Dacă afacerile sunt făcute cu statul, atunci e vorba doar de un transfer de proprietate. Nu există baron local fără sprijin la București. Ei cred că fac politică, dar nu știu ce înseamnă acest lucru. Provin din mediul rural sau mai exact au origini și educație ruralistă. De regulă, își dau doctoratul după ce acced la putere. Pe unde trec, rad tot, dar se jură că nu fură, chiar când stau cu rața-n gură. Și devin alergici când este nevoie să-și declare averile.
