Sunt prietenă pe Facebook cu domnul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, cu mult înainte să devină ministru, de pe vremea când se zvonise în târg că un tânăr neîncadrat în sistemul de sănătate face minuni pentru bolnavii de cancer. Am fost și eu curioasă să văd cum arată și cum gândește un astfel de om și am început să îi urmăresc îndeaproape activitatea. O mică paranteză, pentru cei care nu știu încă, Vlad Voiculescu, actualul ministru al Sănătății, a fondat în 2008 așa numita Rețea a Citostaticelor, mai precis, a pus bazele unui grup de peste 400 de voluntari din toată Europa care transportau și livrau complet gratuit în România citostaticele care lipseau bolnavilor de cancer. Povestea lui Vlad Voiculescu și a Rețelei Citostaticelor a fost mediatizată pe larg în România și în afară, până la urmă acest demers reușind să stimuleze schimbarea legislației în domeniul monitorizării citostaticelor esențiale.
Revenind, momentul în care Vlad Voiculescu a devenit ministru mi-a părut extraordinar. Uite domnule că în sfârșit ajunge cine trebuie în fruntea unui sistem care are nevoie de OAMENI! În sfârșit un Competent ocupă locul ce i se cuvine! Admirația mea a continuat să crească, puțin câte puțin, de fiecare dată când mai citeam în presă cum se luptă cu greucenii care nu se vor duși din fruntea spitalelor, cum dă de pământ cu șpăgari care și-au uitat demult jurământul, cum vrea să destructureze o parte din componentele feudale care împiedică reforma sistemului de sănătate. Vlad Voiculescu mi-a câștigat definitiv respectul și m-a emoționat teribil când, într-o bună dimineață, acum o săptămână, a răspuns pe Facebook cuiva care căuta citostatice pentru un bolnav de leucemie. Însuși ministrul Sănătății și-a găsit timp să ajute unui om oarecare, un anonim care avea nevoie de îndrumare. Atât de tare m-a impresionat gestul lui, deși știam deja că și-a petrecut o bună bucată din viață ca să aline suferințe, am făcut un print scren cu răspunsul și l-am postat pe Facebook.
Se pare că nu doar eu am fost marcată de gestul ministrului căci, în mai puțin de 24 de ore, print scsreenul avea peste cinci mii de laicuri și peste 1800 de distribuiri. Dintre comentariile celor care au simțit la fel ca mine, redau câteva: "Oamenii schimbă societatea! Oamenii schimbă Romania! #HaiAcasa și fiți ca el, promotori ai schimbării mentalității în Romania!/// Când vom avea și în parlament astfel de oameni?/ Ministrul pe care nu îl merităm, dar de care avem mare nevoie./// Tot respectul, domnule Vlad Voiculescu!/ Jos pălăria!/// Mai găsim câțiva ministri ca acesta?/// Mnistrul NOSTRU, al Sănătății. Bravo, Dle Vlad Voiculescu!/// Incredibil !!!! Da , de asemenea oameni avem nevoie sa conducă țara, NU de politicieni !!!!/// Așa înțelege să reacționeze un ministru. Chapeau, Vlad Voiculescu! /// E o echipă formidabilă în guvern acum și miezul ăsta de oameni care s-au pus pe treabă trebuie pastrați cu orice preț. Vă rog să țineți minte asta./// Sănătate, domnule ministru! Poate îi învățați si pe colegi să raspundă așa cetățenilor./// Sper din tot sufletul să nu se schimbe atitudinea lui sau acțiunile lui față de astfel de probleme. Felicitari Dmn. Vlad Voiculescu!!/// Aceștia sunt oamenii de care avem nevoie!/// Bun așa! / Tot respectul dle Voiculescu, noi toți avem mare nevoie de oameni ca dumneavoastră !!//// / Kudos noului ministru Vlad Voiculescu – poate așa își va mai reveni sistemul sanitar din Romania!/// Un OM!//// De necrezut!/ /// Un ministru de nota 10 cu felicitări. Din pacate este obligat sa se ocupe si de asemenea "mărunțișuri' până când va reuși să facă sistemul să funcționeze. Oare cum l-am putea ajuta?///". chiar ar merita ajutat!/// Uite, frate, un ministru care se uită și pe facebook. Și mai ales, se implică! Ăștia sunt oamenii care merită respectul și voturile noastre! Respect!///"
Și au tot curs astfel de comentarii și gândul meu a fost că Vlad Voiculescu, în acest moment, este cel mai iubit ministru pe care l-am avut vreodată. Când emoția a mai trecut puțin, mi-am dat seama de firesc și am realizat cât de tare a ajuns să ne impresioneze normalitatea! Căci, dincolo de faptul că Vlad Voiculescu este deja dovedit a fi o persoană extraordinară, gestul său, într-o lume normală, într-o țară normală, ar fi părut normal. Un ministru al Sănătății uman, capabil, profesionist, care răspunde unui apel. Nimic fabulos, omul își face meseria.
Ce este cu adevărat tragic, este halul în care ne-au adus politicienii și reformele lor de 26 de ani încoace, halul de miniștri ai Sănătății pe care i-am avut până acum. Astfel încât, atunci când apar calități ca profesionalismul și umanitatea, de altfel necesare și esențiale în exercitarea funcției de ministru, le vedem mesianice, excepționale, extraordinare, nepământene.
Da, suntem un popor abuzat emoțional, umilit, jignit, ignorat, pedepsit, lovit, etichetat, criticat, un popor ce pare că nu s-a oprit odată cu destinul său. Nici măcar odată cu prezentul său, fiindcă ne e teamă că până la urmă toată lumea ne va răni, cerșim afectiunea, suntem ba retrași, ba agresivi, nu știm cum să ne purtăm când primim atenție, cădem în extreme, ba a urii, ba a supraprotecției de frica abandonului. Suntem ca niște orfani care nu au avut parte niciodată de afecțiune și grijă.
Domnul Vlad Voiculescu face cu noi o terapie videcătoare, de care avem mare nevoie după Achimaș sau Bănicioiu, care ne-au omorât cu zile prietenii din Colectiv, după ce am aflat cum sistemul medical ne-a îmbolnăvit prin lipsa dezinfectanților, cum nimănui nu-i pasă că bolnavii de scleroză multiplă ori cancer trăiesc la limita subzistenței. Avem nevoie de Vlad Voiculescu să pună umanitatea și competențele printre criteriile după care judecăm un ministru. Avem nevoie de Vlad Voiculescu în general. Ce aș vrea să nu uităm e că el e totuși un om în lupta cu sistemul, să nu îi cerem imposibilul având în vedere că a fost numit în funcție de doar 2 luni, să avem răbdare cu el și să îl sprijinim. Nu pentru el, ci pentru noi: noi merităm ce e mai bun și a venit vremea să ne ajutăm să avem ce e mai bun. Îl merităm pe Vlad Voiculescu, așa cum merităm să ne bucurăm de dreptul nostru fundamental la sănătate. E un drept, nu un privilegiu.
