Abia instalat în funcţia de ministru al Culturii, actorul Mircea Diaconu vrea să ne demonstreze că nu e chiar Romi ăla din „Profetul, aurul şi ardelenii”, adică un fel de prostu’ clasei politice, ci un şmecheraş care fumează ca miliardarii. El vrea să lucreze, dar nu-l lasă derbedeii din presă, care i-au scos vorbe cum că e incompatibil, că şi-a angajat nevasta ilegal, că aşa şi pe dincolo. Omul are însă idei, e pus pe fapte mari şi chiar dacă ştie că încalcă legea, o încalcă fiindcă e strâmbă, iar el gândeşte drept şi e plin de înţelepciune. De altfel, tot dintr-un acces de înţelepciune a venit, cu siguranţă, şi flegma care i-a împodobit, pentru câteva clipe, faţa unui reporter prea curios de la B1. Diaconu n-a vrut să-şi exprime sila faţă de jurnaliştii incomozi, cum s-ar putea crede, ci admiraţia pentru aceştia. „Ptiu, bate-v-ar norocul de isteţi!”, ar fi vrut să zică, de fapt, demnitarul, dar nu i-a ieşit decât scuipatul, nu şi cuvintele, întrucât vorbise până atunci aşa de mult, că nu mai avea şi alte vorbe la el.
Diaconu e atât de îndrăgostit de cultura şi de istoria noastră, încât vrea să mute şi munţii din loc pentru ele. Deocamdată, o să mute doar pădurile de pe munţi, că n-are infrastructura necesară să pună şi Carpaţii lângă Bucureşti, dar cazmale, topoare şi cozi de topor are berechet. Onorabilul ministru a afirmat ieri, la Sarmizegetusa: „Dacă nu dau dealul ăla la o parte, crăp!”. Hai, mă, ce naiba, a fost Schliemann ăla în stare să scoată Troia de sub coline, n-o fi Diaconu capabil să-i găsească aurul lui Adrian Năstase, că uite, a rămas ditamai colecţionarul cu brăţările alea dacice descompletate! Ministrul intenţionează să afle cât aur se mai ascunde în zona cetăţilor dacice şi pentru asta nu va ezita să alunge, mai ceva ca-n Macbeth, pădurea declarată monument al naturii care se află deasupra lor. De tăiat n-o taie, cum au făcut ungurii în Harcov, ci doar o strămută. Adică scoate din pământ câte 15-20 de copaci, îi plantează mai departe, sapă după kosoni. Iar scoate copaci, iar îi sădeşte, iar sapă.
Surse din cadrul Ministerului ne-au declarat că Diaconu ar dori să planteze pădurile din Carpaţi acolo unde nu există deloc umbră: în Bărăgan, Oltenia, Dobrogea sau Moldova, zone de câmpie. Păi, nu e şi păcat să stea atâţia asistaţi sociali regăţeni toaaată ziulica sub caniculă, aşteptând ajutoarele de la primarul USL? Unde mai pui că mai există posibilitatea să-i bată soarele în cap şi să voteze, Doamne fereşte, la toamnă cu Dan Diaconescu! Aşa că iniţiativa lui Diaconu e lăudabilă! Şi dacă nu s-or prinde la loc copacii, asta e, ghinion de neşansă, n-au avut noroc în viaţă: o să-i ia firmele gospodarilor locali, alde Dragnea, Mazăre şi Oprişan, ca să-i transforme în mobilă de lux, pentru export, adică tot pentru propăşirea României. Că aşa sunt oamenii ăştia, patrioţi, se gândesc mereu la binele ţării.
Şi ca să vedeţi câtă transparenţă e în tot ce face acest guvern de cinstiţi, Mircică Diaconu a promis că nu va închide zona, pe timpul lucrărilor arheologice, ci ea va putea fi vizitată. Astfel, cocalarii de pretutindeni, despre care ştim cu toţii că sunt fani Burebista declaraţi şi au numai tatuaje cu „Decebalus per Scorillo” pe bicepşi, tricepşi şi caricepşi, vor putea să încingă grătarele, în vreme ce arheologii sapă lângă ei. Bineînţeles, se vor asculta numai manele adecvate, adică din alea cântate de Sorinel Copilul de Aur şi Prinţesa de Aur, cu versurile uşor modificate: unde zice hartistu’ de parai, o să cânte în loc dinari, unde se vaită că i-au furat duşmanii banii, o să spună că l-au lăsat fără sesterţi. Cultură, frăţâcule, nu jucărie! De la domnu’ Mircea fără număr!
Arheologii vor fi însoţiţi, în teren, şi de membri ai USL care, atunci când cocalarii aflaţi la picnic vor începe să se milogească „Dă-mi şi mie, mânca-ţ-aş gura matale, un medalion din ăla de-ai găsit acolo, dă şi mie o broşă dacică, trăi-ţi-ar ce-ai mai scump, că am şapte copilaşi acasă şi nu le-ajunge banii de club la toţi!”, le vor da, că doar domnul ministru ştie cel mai bine: „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană!”.
