Țara noastră trece prin transformări uriașe, de necrezut până de curând. Oameni mai ieri-alaltăieri corupți până în măduva oaselor prepuțului își recunosc slăbiciunile, neputința, impostura. Din această categorie exemplară face parte, iată, și Dan Voiculescu, un domn care, după o viață întreagă de căcat în capetele noastre, s-a hotărât să le spele cu detergenți mai înmiresmați decât ăia care au albit banii furați de SOV sau de Adrian Năstase. Și exemplele pot continua.
Astfel – invocând pretextul absolut minor că i-a fost respins nu se știe ce amendament în care cerea dublarea pedepselor pentru evaziune fiscală – numitul a suferit unul din acele momente pe care hindușii le numesc „iluminare totală” și și-a dat demisia din Senat, pierzându-și în acest fel imunitatea și punându-se, practic, la dispoziția organelor legii. Cum vor reacționa aceste organe la trecutul mustind de infracțiuni al marelui om în stat rămâne de văzut, dar sigur este că fie și numai o picătură ar deversa oceanul de nelegiuiri pe care le-a săvârșit cu inima lui mică și rea.
Mă rog, anumite guri rele sugerează că până și acest act de sinceritate fără precedent n-ar fi decât o demonstrație de forță a lui Băsescu, pregătit să revină la toamnă pe aripile neexperimentatului MRU. Întrebarea care se pune însă este: cum să-l fi convins să-și dea demisia? Sau, altfel spus, cum să strângi lațul în jurul unui asemenea individ? Păi, dragi prieteni, singura explicație posibilă este că Victor Ponta, pentru a-și păstra și, eventual, mări puterea la care jinduiește, va trebui să facă niște concesii nemaivăzute până și pentru el. Astfel, cum bine se poate înțelege, capul lui Dan Voiculescu pare că se va rostogoli în curând. Ceea ce, dacă mă-ntrebați pe mine, e mai spectaculos chiar și decât suicidu’ lui Adelu și executarea lui SOV la un loc.
