Un articol fără legătură cu politica pe front page? Nu trebuie să vă speriați prea tare. Și eu, ca și dumneavoastră, m-am săturat de sforăriile sinistre la care se dedau așa-zișii politicieni dâmbovițeni, așa că m-am concentrat la mașinațiunile (în sens motorizat) pe care le fac în ultima vreme dâmbovițenii de pe Sena. Adică franțujii. În cauză noul Peugeot 508 cu motor diesel de 1,6, practic înlocuitorul modelelor 407 și 607 la un loc. Acuma nu că aș fi eu Ayrton Senna, dar am condus câteva zeci de mii de kilometri în Europa, plus un drum de neuitat pe prima autostradă americană.
Primul lucru care te frapează la întâlnirea cu noul Peugeot sunt dimensiunile similare cu ale unei bărci (aproape 5 metri lungime pe doi lățime!), ceea ce e totuși normal având în vedere că avem de-a face cu o limuzină. Desigur, asta face 508-ul destul de greu de parcat într-un oraș precum Bucureștiul, așa că m-am decis să plec oriunde văd cu ochii numai să nu stau aici. Zis și făcut. Sub egida Quality Time înscrisă pe ușă m-am introdus în cockpitul super-elegant și am început să mă zgâiesc ca boul la comenzile mașinii.
Odată pornit la drum însă, eu și Peugeot-ul ne-am împrietenit repede, ca urmare a manevrabilității deosebite, a confortului asemenea, dar și a mirosului de piele care mă năucea mai rău decât dacă s-ar fi așezat Claudia Schiffer pe scaunul din dreapta proaspăt spălată, călcată și parfumată. Mă rog, tanti Claudia e o băbăciune acuma, dar înțelegeți unde bat. Altfel, Peugeot-ul este ireal de ușor pentru cât de uriaș tocmai am spus că este, lucru care se manifestă în accelerație. Prin urmare, cei 140 de cai-putere se simt imediat, propulsând mai puțin de două tone (!!!) la o simplă mângâiere de accelerație.
Așa stând lucrurile, m-am așternut la drum lung, unde 508 este imbatabil. Cu alte cuvinte, atinge viteze cosmice fără să simți nici cel mai mic disconfort, nici tu și nici familia pentru a care a fost gândită această mașină. În cazul meu familia fiind înlocuită de cele trei gagici care răsăriseră, fără să știu cum, pe bancheta super-încăpătoare din spate și de copilotul care nu era Victor Ponta, ci doar unul dintre prietenii mei cei mai buni. Lucru care ne-a demonstrat un fapt uluitor: portbagajul acestei mașini este ca o altă dimensiune, sau, mai bine zis, ca o gaură neagră care înghite orice și încă mai rămâne loc.
Alte șmecherii cu care îți ia mințile această mașină demonică sunt stabilitatea în curbe (170 km/h fără nicio emoție), suspensiile excelente (drumurile de căcat din România oferă ocazia perfectă de a le verifica), sistemul de frânare foarte bine pus la punct (nu e tocmai simplu să încetinești de la 190 km/h), dar și alte accesorii demențiale cum ar fi oglinzile laterale, rabatabile automat la închiderea centralizată a mașinii (foarte cool), climatizarea comparabilă cu un ghețar aruncat în atmosfera toridă din Bărăgan (tot cool, dar în alt sens), dar și emisiile de dioxid de carbon super-scăzute pentru o asemenea desfășurare de forțe (iarăși cool, dar într-un sens și mai amplu, de salvare a planetei).
Aș menționa ca un minus portul USB situat în cotieră (n-ar fi mai ușor de găsit pe bord?), cât și faptul că, odată branșat iPhone-ul la sistemul audio al mașinii, playlistul a fost imposibil de controlat. Nu e mai puțin adevărat că atunci când vine vorba de atuul principal al acestei mașini, consumul, orice altceva nici nu mai contează. Iar asta pentru că, atenție, Peugeot 508 consumă în jur de 6,8-6,9 la sută în treapta a șasea chiar și la viteza (încă) subsonică de 210 km/h.
În concluzie, pot să spun că Peugeot 508 2.0 l 140 CP Active merită fiecare bănuț din cei 20.825 de euroi cu TVA inclus (sau 16.796 fără taxe la statul român ciorditor). Desigur, 508-ul vine și în multe alte modele și variante, inclusiv modelul Allure la 156 CP cu una bucată cutie de viteze automată în 6 trepte, dar asta rămâne la latitudinea bugetului fiecăruia. Vă asigur însă că Peugeot are un catalog pentru toate gusturile și buzunarele.
Cât despre sloganul Quality Time cu care mi-a fost prezentată mașina, cuvintele sunt de prisos. Peugeot 508 oferă, într-adevăr, timp de calitate cât cuprinde, de nu te mai saturi. N-ar putea să dureze o viață întreagă, gen?