Ca mulți alții, probabil, căutam febril data vizionării de presă a noului Batman, când a picat știrea. Parcă pot să-mi imaginez: lumina nefirească a exteriorului răzbătând prin ușa cinematografului unde publicul credea că are de-a face cu o mostră de publicitate neconvențională. Silueta de aproximativ 1,90 m a individului pătrat din pricina vestelor protectoare, hidos din pricina măștii de gaze. Liniștea parșivă pe care a ținut-o până să împroaște cu gloanțe tot ce mișca în sala de cinema și, din păcate, chiar și după, la interogatoriu. Copii nevinovați care, efectiv, erau înfipți în scaune de forța gloanțelor. Oameni în toată firea dezmembrați și spulberați în timp ce, cu un ultim impuls al iluziei numite speranță, încercau să se rostogolească sub scaune.
Totul se întâmpla din cauza unui băiat care-și spunea Joker. Ca dovadă că era la curent, probabil, cu cel puțin câteva dintre filmele uneia dintre cele mai cunoscute francize din lume. Și ca dovadă că Răul e, în continuare, deși extrem de facil, personajul cel mai seducător al oricărei povești a omenirii. De ce se întâmpla așa ceva tocmai la proiecția filmului Batman e ceva care are cel puțin două motive: unul, care ține de cultura adânc înrădăcinată în cinematografie a societății americane. Desigur, este adânc înrădăcinată și în violență, dar, așa cum ne-o amintesc cei care descriau site-ul atentatelor de la 11 septembrie „ca un imens, aproape ireal platou de filmare”, cinematograful a dus această violență a ei pe culmi absolut memorabile. Pentru că, să recunoaștem, americanii fac filmele ca nimeni alții.
Un al doilea motiv a fost explicat de faimosul critic de film Roger Ebert pentru New York Times. Să-l rezumăm: pe principiul lui Scorsese din Taxi Driver, James Holmes a fost motivat de lipsa validării sociale. Dar poate că această explicație nu e de ajuns. Conexiunile neuronale ale unei persoane nu se pot reface, cu atât mai mult cu cât, culmea culmilor și ironia ironiei, Jokerul nostru este o minte briliantă înscrisă până de curând în cadrul unei facultăți unde se specializa pe neuroștiință (!!!). Să încercăm și noi o explicație: într-o societate (și, în mare măsură, o lume) unde tot caimacul este luat de showbiz, numind prin asta totul de la pop-art la filmul de artă și de la Batman la filmul porno, invalidarea socială are o țintă foarte restrânsă. Dacă nu defilezi alături de top-modele într-un Lamborghini Gallardo cu finalizare într-un penthouse din Manhattan unde curge aurul pe pereți, viața nu prea mai are sens. Miza e mai ridicată ca oricând în istorie, iar noțiunile de mediocritate și respect de sine se schimbă, iată, chiar și când ai o „Beautiful Mind”.
Dincolo de asta, desigur că nu putem să nu remarcăm ironia lansării unui film care se vroia ULTIMUL din această serie. Iar de aici firește că pelicula lui Chris Nolan va avea un destin mai dificil decât zborul unui Batman cu pietroaie agățate de aripi: ori se va eschiva de controversa uriașă și va deveni cel mai mare succes din istorie, ori va fi blamat și prin urmare ocolit. Ori se va opri pentru o vreme, ori va continua, ce să vezi, surpriza surprizelor Andreei Marin, cu o continuare inspirată chiar din acest eveniment. Batman, eroul eroilor, mândria națiunii americane, bătând la popoul gol nu suita de Jokeri care de care mai excentrici și mai schizofrenici de la începutul făcut de Jack Nicholson, ci pe cel mai periculos dintre toți: studentul fără antecedente penale, singuratic, neobservat, absent de pe rețelele sociale, din pricina căruia vecinii nu aveau niciun motiv să se plângă. Aici să-l vedem pe omul-liliac dacă se va descurca cu adevărat și cum o va face.
Cât despre momentul actual, deși nu am văzut încă filmul, Batman, să recunoaștem, pare învins. A întârziat să-și salveze fanii chiar de la premiera unde aceștia veniseră, veseli și inocenți, să-l omagieze pentru felul în care le-a bucurat imaginarul colectiv în toți acești ani. Mai mult, nu a venit nici măcar după aceea să-și vadă prietenii, acum ciuruiți de rafale, după încheierea masacrului. Moment în care lanterna de pe cerul Gotham City s-a stins și o întreagă lume s-a întrebat într-un cor al durerii: UNDE AI FOST, BATMAN? DE CE AI LIPSIT? Iar lovitura de maestru a jokerului nebun a pus punctul pe i: nu numai că eroul benzilor desenate a fost decimat împreună cu tot arsenalul său de jucării fabuloase, ci, mai mult, asemenea lui Moș Crăciun, nici nu există.
Cât despre noi, cei care am asistat la această luptă lașă, fără adversar, dacă n-am fi posedați de acea iluzie numită speranță, aproape că i-am da dreptate lui Joker. Dar, firește, nu putem face asta. Pentru că, deși Batman nu există în lumea reală, el trăiește în fiecare din noi și știm că se va opune nedreptăților și ororilor acestei lumi ori de câte ori va putea și va avea ocazia. Cât despre Joker, el va avea parte de finalul bine cunoscut: va ajunge după gratii.
Surpriză însă: de data asta ar putea primi inclusiv injecția letală. Lucru pe care, să recunoaștem, îl merită cu vârf (de ac) și îndesat.
