Acest text demonstrează afirmaţia din titlu. Dacă la sfârşitul acestor rânduri mai există o singură persoană care crede contrarul înseamnă că e Adela Popescu.
Să le luăm pe rând deci. „Adela Popescu e frumoasă şi sexy.” Aşa zice marketingul ProTV-ului, iar tabloidele pun botu’ la fiecare poză mai lubrică postată de cvasi-divă pe Facebook şi exclamă tembel: „Mamă, ce bunăciune e A. P.!!!”. Şi, uite-aşa, dacă afirmaţia e repetată de suficient de multe ori, ea devine un postulat pentru publicul halitor de mondenităţi, deci nu mai are nevoie de demonstraţie. Dacă a scris la ziar că A. P. e bunăciune înseamnă că este – zice melteanul – care se uită, apoi, la pozele Adelei şi visează libidinos, ignorând evidenţa: Adela Popescu nu e bunăciune. Pe bune, la aceleaşi poze ne uităm şi noi. Nu e nici frumoasă, nici sexy. E o fată banală şi ştearsă, cu un chip mai degrabă urâţel şi cu un corp destul de OK, care ar intra într-un mod glorios la categoria „frate, după patru beri, ar merge o dată”.
A doua afirmaţie: „A. P. e talentată”. Asta e cel mai uşor de demontat. Femeia se crede cântăreaţă şi actriţă, pentru că aşa insistă ProTV-ul, iar ea nu-l contrazice. Din această dublă calitate, Adela a scos albumul muzical „Lacrimi de iubire” şi a jucat în telenovele româneşti, ca „Îngeraşii”, „Aniela” sau „Iubire şi onoare”. E, acum numiţi trei persoane inteligente din anturajul vostru care au cunoştinţă despre aceste producţii „adelice”. Iar dacă, în mod stupid, aveţi asemenea amici, desprieteniţi-vă de urgenţă – în curând o să vă spună că Gâdea e ziarist.
Şi acum ultima: „A. P. e deşteaptă şi profundă”. Adela scrie la ea pe blog următoarele: „Ca o clipă. Ca o căutare. Ca o regăsire. Ca un suspin. Ca un răsărit. (…) Ca o alegere… cea mai bună până acum!”. Mda, de profundă, e profundă.
