Îmi place foarte mult noul site al ziarului Adevărul. În primul rând pentru că are o poză mare de tot în deschidere, postată pe un fundal gri-metalic. Când mă uit la culoarea aia nu pot să nu mă gândesc că ăla care a ales-o are în casă căni de inox în loc de ceșcuțe de ceramică și-și dă dimineața pe la subțiori cu ulei pentru mecanisme fine, ca să nu-i ruginească planetarele. Iar poza aia mare cred că îi e foarte utilă vecinului meu, care e deștept ca noaptea și la scris are alergie. Nu în ultimul rând, îmi place la Adevărul că are deseori în deschidere un articol politic, dar nu are o categorie/un buton pentru politic. Politica este doar o amărâtă de subcategorie a marii categorii numite, foarte explicit, „NEWS”. Nu știu, poate risc, dar aș opina că administratorul blocului meu s-a apucat de făcut site-uri!
Observ, din ce în ce mai des, și nu doar în blocul în care locuiesc, că unii au Libertatea de a spune prostii enorme, fără să-i taxeze nimeni – nici măcar cititorii. De pildă, cei care pun următorul titlu (și gândesc ca atare): „Are 800 de milioane de dolari, dar vrea să se sinucidă din dragoste”. În primul rând, după cum o spune chiar articolul împricinat, Jerry Seinfeld nu din dragoste vrea să se sinucidă, ci din lipsa dragostei. În al doilea rând, de ce-ar fi dragostea un motiv nepotrivit de sinucidere atunci când ai ditamai averea? După mintea tâmpiților ăstora de la Libertatea, ar trebui să se facă un fel de mercurial al motivelor de sinucidere. Ai 1 milion de euro, te poți sinucide de plictiseală. Ai două, fă-o ca să epatezi. Trei milioane sunt în conturile tale? Atunci te sinucizi pentru negrii din Africa. Iar de la 5 încolo doar dacă-ți permite Libertatea!
Marius Tucă, în Jurnalul, îi dă înainte cu poeziile care o entuziasmează pe vecina mea, coafeza. Vecina mea are un suflet foarte sensibil, anul trecut a vrut să se mărite cu cineva cunoscut pe Facebook, dar mișelul și-a șters contul la timp. În fine, ce vreau să spun este că-mi place Marius Tucă. El se poartă așa cum le spun și eu colegilor mei că e corect să mă port eu: când ești șef, te poți ocupa cu tot felul de prostioare, că n-are cine să ți-o reproșeze. Așa că, în timp ce bieții lui „colegi” întorc pe toate părțile cadavrul lui Sergiu Nicolaescu, Marius Tucă ne povestește, în versuri, ce face el când își pune căștile pe urechi: ascultă Phoenix „de la primul acord până la ultimul cord”.
Gândul are două articole care mi-au atras atenția: unul despre ce va spune Ponta la conferința de presă de mâine și altul despre handbalistele românce, despre care cineva afirmă, pare-se în cunoștință de cauză, că ar fi lesbiene. Pe ăla cu Ponta nu-l citesc nici de-al dreacu, că sunt sătul. În rest, pe celălalt l-am devorat. Delicat spus, s-ar părea că nu doar Alina Dobrin are, în materie de ornitologie, o preferință clară pentru pupăză, în detrimentul cucului. Pe mine, chiar dacă nu pierd nimic, vestea asta mă oftică la culme. Știu că nevastă-mea nu-mi citește articolele, așa că pot să spun că am socotit mereu că, dintre sportive, handbalistele sunt printre cele mai atrăgătoare. Păcat. Aș fi vrut ca handbalistele române să fi făcut un coup de foudre pentru gazetarii de la Academia Cațavencu.
