După cum știți, Traian Băsescu e și un poet sensibil, care nu plânge doar din dragoste de Stolojan, după ce inițial îl iubise oral și porno în transmisie directă. La fel cum mulți cititori inteligenți cunosc bine: noi suntem băsiști înveterați, în frunte cu liderul Spartakus. El mai bea din când în când pe banii lui Băsescu la Cotroceni, iar de la ultimul eveniment s-a întors cu un poem băsist, pătruns de fior pesimist. Spartakus zice că autorul a plâns și de data asta, după ce s-a terminat a doua (și ultima) sticlă de whiskey. Este o poezie de amor politic, livrată alături de imaginea care a inspirat-o. Am plâns și noi, să nu vă pună diavolul pontist să vă ia râsul! Nu-i o problemă că pare o pastișă după Grigore Alexandrescu; la Ponta vă pierdeți printre sursele de inspirație necitate.
Din sânul maicii noastre se-adapă PMP-ul,
Restriști electorale cumplit azi ne lovesc,
Nu-i singur Comandantul când îl lovește greul
Talaz al Mării Roșii cu vuiet chinezesc.
Oriunde-ntoarce ochiul el vede înghețare,
Doar Ea îi e speranța tărâmului din nouri.
La sânul ei de mamă și-n dulce alăptare
Procentul-prunc va crește pe multele-i zerouri.
Așa! așa! iubito, să nu se stingă dragul
Odor ce-n taină sfântă-mpreună l-am creat
Când ne tăiau dușmanii cu suspendări șiragul
De vremuri ce sortiră al doilea mandat.
Primește, dar, la pieptu-ți suflarea populară,
Arată-le ce-ar pierde de l-ar vota pe Poantă!
Le dă ăla să sugă doar fierea cea amară
A taxelor mărite pentru mulțimea toantă.
Noiembrie când vine cu soarele lui rece
Plină de jale-i Dreapta și crinii-i se usuc,
De n-o mai face sânu-ți poporul să se-aplece
Spre PMP-ul nostru: iau sapa și mă duc.
[image image-id=”44640″ height=”400″ width=”400″ image-title=”autograf”]