Religia nu a fost niciodată obligatorie. Nu a fost obligatorie nici în școli, nici altundeva. Religia se învață în familie, se învață în spațiul social. Ca și materie, ca și obiect de studiu, ca și motiv al unor doftori ale celor sfinte de a pune calificative, religia nu a putut să treacă de granițele propriei mediocrități ca și materie școlară.
Să mi se spună, în urma acestei treceri în revistă, de ce ar trebui ca religia să fie studiată. Să mi se spună ce rol are. Să mi se spună de ce ar trebui să le dau unor loaze dependente de propria grandomanie motivul unui salariu baban. Să mi se spună, în final, de ce trebuie să le asigur unor asistaţi social ca PF Daniel și gaşca lui de bărboși infatuați pensionări aurite. Religia a reprezentat şi reprezintă, la noi, doar un cerc vicios, în care, an de an se învârt milioane și milioane de euro.
Dacă e să dai crezare acestei axiome, să arunci un ochi peste cifrele de vânzări de care manualele editurii "Sf. Mina" se bucură și, în final pe declarațiile de avere ale episcopilor, diaconilor și arhiepiscopilor, poți remarca că e doar o simplă coincidență de look între Apostolii săraci, descrişi acolo, și bărboșii de la BOR. De aici și până la interpretarea modernă a remarcei biblice "Lăsați copiii să vină la mine” ar mai fi doar un hop de trecut, și acesta din urmă nu mai mare de 10 ani, întrucât până nu doar la Vatican se practică dieta pe bază de minori.
De aproape 25 de ani, religia se strecoară în școlile românești aidoma unei forme molipsitoare de schizofrenie, adusă la standardele locale împreună cu dezinteresul, scârba, durerea în cot și alți demoni de acest gen. Programa este depășită, este inutilă și ilogică, iar forța de muncă, adusă fie de la căpșune, din Spania, fie, cel mai probabil, de la Spiru Haret. Iată, deci, cum, având standardele date, putem deduce eficiența religiei în școli. Eficiență minimă, cu doză de risc mică, care aduce bani unora și ia banii altora.
Proiectul scoaterii religiei din școli a venit, făcând o mică paranteză de la ce am spus mai sus, fix la țanc. Scoaterea acestui lubrifiant din programă, făcându-l din ,,obligatoriu”, ,,opțional” poate reprezenta o gură de aer bine meritată în bâlciul religiei școlare. Aruncând-o la reciclat, împreună cu tot lanțul trofic ce ține de aceasta, Ministerul Educației va scăpa, în sfârșit, de uriașele dări către popi și preafericiți, care vorbesc, sau mai bine spus, se fac că vorbesc, în numele îngerilor.
