Nu știu de ce, dar de câte ori mă uit la Gabriela Firea, am impresia că-l văd pe Joker, băiatul rău din Batman, cu rânjetul ăla sadic al lui. Chiar și dacă n-ar fi machiată – ceea ce nu se întâmplă niciodată, fiindcă Găbița are mereu un kil de ruj pe buze și un strat de glet mai gros ca al viluței din Voluntari – tot impresia asta aș avea-o. Mereu când o văd la televizor, mă aștept să deschidă gura și să rânjească la bucureșteni: ”Why so serious?”. Adică, ”băi, băieți, de ce sunteți așa crispați, când acum ați nimerit pe mâini bune? Doctorul Oprescu doar v-a îmbolnăvit orașul, eu, Firea, o să vi-l îngrop de tot, că deja a început să pută”.
Cum va fi viața sub o primăriță n-avem de unde să știm, că nu suntem nici Pandele, nici juveții ăia din Craiova, care au mai vrut-o o dată pe Olguța, că-i damă bună. Dar ne putem imagina. Totul va fi minunat. În primul rând, având experiența soțiorului ei de la Voluntari, care, împreună cu generalul Izmană Oprea au îngropat cadavrul neînsuflețit al unui râu la doi metri sub pământ, într-o țeavă, și au turnat deasupra un cochet cartier de căsoaie de lux, Găbița va face o vrajă și-ntr-o bună zi n-o să mai avem Dâmboviță prin oraș. O să piară fără urmă, ca Elodia și Condrea, lăsând tabloidele să se răsfețe în titluri: ”Dâmbovița a dispărut!” ”Unde se ascunde Dâmbovița?”, ”Dâmbovițo, ce-ți mai plac șaradele” și altele de genul ăsta. Pe locul unde-a fost albia râului, controversați dezvoltatori imobiliari care au avut grijă să cotizeze, preventiv, la campania Firei, vor putea să-și etaleze talentele, înălțând niște zgârie-nori mai ceva ca-n America. Și o să vadă Firea că este bine. Ziua întâi.
Pe urmă, o să dea gratuitate pe RATB tuturor bucureștenilor, mai puțin ălora care au votat contra ei și care sunt ușor de recunoscut: sunt îmbrăcați decent, își validează cartela când se suie în tramvai și, fapt deosebit de grav, muncesc. Controlorii RATB, cărora, pentru mai multă vigilență, li se vor adăuga și echipe de șoșonari PSD, îi vor depista foarte ușor pe dușmanii Firei, cerându-le legitimația de serviciu. Dacă o au, adică muncesc, e clar că n-au votat cu PSD-ul și vor fi puși să plătească amendă contravențională pentru toți ceilalți călători care circulă fără bilet, dar care nu muncesc. De asemenea, în mijloacele de transport se va sta tot după un rating bine stabilit: cei care au muncit cândva vor sta pe scaunele din autobuz; cei care n-au muncit niciodată vor putea sta în brațe la șofer, că-s șmecheri, iar cei care încă muncesc o să stea în picioare, dă-i dreaq de idioți. Și o să vadă Firea că este bine. Ziua a doua.
Ca să rezolve problema traficului, va fi și mai simplu: cine are mașină mică în București? Pensionarii care se înghesuie la promoții de drujbe? În niciun caz. Au corporatiștii și cocalarii. Cum cocalarilor nu le poate pretinde să renunțe la mașină, fiindcă în București sunt prea mulți și, dacă se supără, declanșează alegeri anticipate, măgăreața o să cadă pe corporatiști. Care vor fi obligați să meargă prin oraș doar cu bicicletele. Că așa le trebuie, ‘r-ar ei ai dreaq de hipsteri care l-au votat pe Nicușor! Și o să vadă Firea că este bine. Ziua a treia.
În privința panseluțelor și bordurilor, ca să nu-și mai audă vorbe, Firea va schimba din temelii lucrurile. N-o să mai planteze panseluțe, care-s foarte ieftine, ci numai trandafiri, care sunt mai scumpi și mai sunt și simbolul partidului. Păi ori suntem pesediști, ori nu mai suntem? Iar bordurile n-o să mai fie făcute din tot felul de materiale friabile, să se crape la prima ploaie, ci din marmură. Și nu orice marmură, ci marmură roșie, importată direct din China sau Rusia printr-o firmă agreată de Partid. E drept, o să coste o avere, că doar de-aia e marmură, dar o să și reziste la cel puțin cinci mandate. Ca să știe tot prostul cine a pus marmura-n drum, pe fiecare placă va fi gravat, cu litere de aur, numele complet al primăriței: Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, lăsându-se loc și pentru alte câteva nume, că nu poți să știi cât durează dragostea porumbiței pentru porumbelul ei din Voluntari. Și o să vadă Firea că este bine. Ziua a patra.
Problema apei calde se va rezolva foarte ușor. Chiar dacă RADET-ul o să taie alimentarea cu apă caldă la blocuri, din cauza datoriilor mari la întreținere, doamna primăriță va avea grijă să asigure dușuri calde pensionarilor, în tramvaie și autobuze. Singurele cerințe ar fi ca pensionarii să-și ia cu ei un prosop curat, să aibă cu ce se șterge, și să se înghesuie mai mulți în RATB. Astfel, pentru un duș călduț, sportiv, în loc de 100 de pensionari se vor urca în troleu 150. Pentru o baie fierbinte, se vor urca 200. Pentru dușuri scoțiene, i se va cere șoferului să deschidă ușa între stații. Nici cu încălzirea nu va fi o problemă: tot prin nețărmurita grijă a doamnei primar, fiecare familie de bucureștean va primi o cutiuță cu moaște, funcție de venituri: ăia mai săraci una mare, eventual de sfinți-siamezi, ăia mai bogați doar fragmente de moaște – gen degete, unghii, fire de păr, fiindcă ăștia au centrală, dă-i în mă-sa. Iarna, în zilele foarte friguroase, va fi suficient ca bucureștenii să începe să frece cutiile cu moaște, pentru a se încălzi. Ăia mai deștepți își vor da seama că-i chestie de fizică, lucru mecanic, frecare și lucruri de genul ăsta, ăia mai imbecili vor crede că e un miracol al Firii și se vor închina la icoana făcătoare de minciuni a Gabrielei. Și o să vadă Firea că este bine. Ziua a cincea.
Ar mai rămâne problema anvelopării blocurilor, dar aici e cheltuială mare, comisioane mici, așa că n-o să se mai facă. Reabilitarea termică se va face mult mai simplu: se vor pune, pe toate blocurile din București, afișe imense, cu chipul primăriței și mesajul ”Învelește-te cu Firea”, iar toți pensionarii care au vise umede cu duduia Găbița vor fi mai mult decât fericiți, vor fi orgasmici. Și o să vadă Firea că este bine. Ziua a șasea.
Iar în ziua a șaptea, Doamna a toată Firea o să se odihnească, fiindcă și Domnul s-a odihnit, după ce-a făcut lumea. Bine, în cazul ei o să fie odihnă activă, soldată negreșit, la fiecare nouă luni cu un bebeluș. Pentru ca poporul ales al grangurilor PSD să nu piară, ci să aibă viață veșnică pe banii noștri.
