07:00. Bună dimineața mie, bun găsit tuturor! E prima zi după vacanță, am un chef de muncă neobişnuit, de-a dreptul nemțesc! Ies puțin la înviorare în grădină. S-a instalat noul sistem de stropit spațiile verzi şi nu mai risc să mă facă ciuciulete cel vechi. Cred că Băsescu n-a vrut să-l schimbe pentru că-l ajuta să se trezească repede dimineața. Pe-asta aş fi pus-o pe Facebook dacă aş fi fost Victor Ponta. M-a ferit Dumnezeu odată cu România!
08:00. Iau un mic dejun mic. M-am cam îngrăşat de când am venit la Cotroceni. Românii-s răutăcioşi, sunt convinşi c-am făcut burtă de lux. E de la stresul funcției, eu m-am rotunjit la fel şi ca primar. O cafea cu o felie de pâine prăjită şi o portocală o să-mi dea un plus de energie la elanul pe care deja îl am după vacanță. Cam scurtă dar, vorba predecesorului nostru al tuturor, rodnică şi plină de realizări!
09:00. Acum mă întâlnesc cu cei 23 de consilieri, pariez că abia aşteaptă să audă impresii de călătorie. Şi eu sunt nerăbdător să-i văd, mai ales că nici nu-mi aduc bine aminte despre cam jumătate dintre ei. Am tăiat drastic schema: la Cancelarie am renunțat după ce Mihalache s-a dus să ațipească la Londra. Până la urmă, pot să-mi scriu şi singur bilețelele, plus că le înțeleg din prima. Mihalache mi le dădea uneori scrise de mână şi are un scris de doctor de rămâi mut! Chiar aşa, doctoratele lui or fi originale? Că n-aş avea pe nimeni în PNL care să-l înlocuiască acolo şi să vorbească atât de bine englezeşte, ca domnul fost coleg şi interimar Crin. Apropo, dacă le-ar fi ieşit atunci figura cu referendumul şi Crin Preşedinte, eu aş fi fost Prim-ministru. Stau şi mă întreb uneori: ce-ar mai fi fost Victor Ponta? Greu răspuns, cred că doar Băsescu îl ştie, de la Servicii.
10:00. Gata revederea cu consilierii. I-am aliniat şi inspectat în front, toți au venit cu lecția învățată: haine curate şi călcate, unghii tăiate regulamentar, frizuri la fel. Am pretins de la început ordine şi disciplină în afara pregătirii profesionale impecabile. I-am întrebat, scurt: "Aveți idee de ce am fost eu în Germania?" Au zis toți că nu, din cap, şi au făcut-o perfect sincronizat. Sehr gut!
10:30. Carmen s-a întors de la alergare. Îi place femeii ăsteia să circule pe jos, ceva de speriat! Ar fi în stare şi în California să ajungă tot per pedes, dacă s-ar putea. Eu prefer bicicleta, mă ține aproape de oameni. Ei în maşini, bineînțeles. Îmi mai strigă câte unul: "Fereşte băi, plăvanule! N-ai avut şi tu bani să-ți iei maşină la mâna a doua, sărăcio??" Românii-s mai pitoreşti, în Germania toți mă salutau respectuos când ieşeam cu bicicleta. Numai unul cu o barbă lungă mi-a fluturat un topor şi a strigat ceva despre bar, unitatea de măsură a presiunii atmosferice. Dar nu arăta a neamț, cred că era un emigrant cu probleme psihice.
11:00. Am luat o gustare cu Carmen. Eu un şnițel, ea nițel iaurt degresat. Ține la siluetă şi nu vrea să n-o mai încapă rochia purtată ultima dată şi care le-a plăcut tuturor atât de mult. Când am intrat prin spate la Obama, Michelle s-a declarat încântată de toaleta lui Carmen. A zis că i-ar sta bine în ea până şi lui Barack, aşa de frumos a croit-o Eli. Cred că nu s-a dat pe ea însăşi ca exemplu pentru că din rochia lui Carmen abia i-ar ajunge de-o tanga. Deci a fost clar un compliment şi i-am făcut un semn de mulțumire. Memorabilă întâlnire, mi s-au părut cele cinci minute cât prima confruntare electorală cu Ponta!
12:00. Cum spuneam dimineață, mă simt plin de energie şi pus pe treabă. Dorm puțin înainte de masă, mi-a recomandat un vraci californian tehnica. El susține că somnul înainte de prânz pregăteşte excelent organismul pentru odihna de după. M-au fascinat mereu indienii, nu degeaba mă trag din neamul lui Karl May! Bine… el n-a fost în America şi n-a văzut niciodată indieni, plus că era un escroc, dar avea talent la scris gârlă. Semăn puțin cu el, deşi eu am văzut America şi indieni.
14:00. E ora prânzului. De data asta o să mănânc sănătos, să prind forță pentru activitățile ulterioare. Nu enumăr aici ce am la masă, că nu-s pe Facebook şi nici român chiar adevărat nu sunt. Avea şi Ponta nițică dreptate, îmi repugnă românismele astea neserioase. Consemnez doar că merg acum şi două beri, din alea hitleriste care respectă legea purității germane. Şi lumea crede că n-am umor, de parcă simțul umorului înseamnă să hăhăi ca Băsescu sau să rânjeşti ca Ponta!
15:00. Se mănâncă bine la Cotroceni, deşi unele updateuri ar fi necesare. Berea bună şi ea – gust puternic şi aromat. Trebuie să respect acum în continuare recomandările vraciului. Un somn scurt, milităros, mă va mobiliza exemplar pentru ce urmează. Chiar, ce urmează? Era bun şi Mihalache la ceva, deşi toată lumea îl critica pentru orice. Greu mai e să faci politică în România!
19:00. Da, are dreptate vraciul. Somnul dinaintea mesei s-a complementat energetic la nivel maxim cu cel de după. Acum trec la treabă, dacă oi avea treabă… A! Da!… Am nişte hârtii de semnat, cred că-s de la Parlament. O să le studiez atent, nu vreau să semnez ca în cariera mea de succes ca primar. Un Preşedinte trebuie să ştie ce iscăleşte. Nu ca Băsescu, care i-a dat Virtutea Militară şi nu mai ştiu ce secretarei lui Oprea, semnând ca un fost primar dâmboviţean ce se afla.
20:00. Buuun… deci văd aici nişte chestii care par proiecte de legi. O să-i pun pe consilieri să se ocupe, n-am pretenția că le ştiu eu pe toate, ca alții… astea-s nişte cereri de achiziție pentru mobilier nou la Cotroceni… se aprobă… cerere pentru începerea urmăririi penale a lui Oprea… se aprobă, să trăiți!… iar am umor, m-am molipsit de la nemți în vacanță… asta ce-o mai fi?… "… vă rugăm să aprobați recompensarea doamnei Adela Loredana Popescu-Neagu, doctor în Ştiințe Militare şi Informații, prin decorarea cu cea mai înaltă medalie a Statului, Steaua României. O adevărată Ecaterina Teodoroiu a vremurilor noastre, doamna Adela a dovedit preocupare mergând până la eroism şi jertfă în raport cu necesitățile de modernizare a Armatei Române, pentru ridicarea nivelului organizatoric şi profesional la cote inexistente înainte ca doamna Adela să ia în piept aspra viață militară"… bla-bla-bla, se aprobă şi eroina Adela. Uite şi nişte Eroi ai Revoluției, îi semnăm că nici măcar nu-i treaba mea să-mi dau cu părerea în domeniu… Ei… nu-i uşor să fii Preşedinte, dar satisfacția este pe măsura muncii depuse, ca la doamna Adela!
21:00. S-a făcut târziu, trebuie să sar peste masa de seară. Nu-i nimic, tot intenţionam să trec la dietă. E musai să scriu la noua mea carte, am contract ferm cu editorul chinez şi trebuie predat manuscrisul nemțeşte, la timp. Se va intitula "Pas lângă pas" şi va trata perioada de după investirea la Cotroceni şi până când voi fi reinvestit cu următorul mandat. Acum linişte toată lumea, inclusiv eu, scrie Iohannis!
00:00. Am scris din greu, că eu doar vorbesc mai greu. Îi felicit pe chinezi pentru inspirație, vor avea multe lucruri interesante de aflat despre România. Turiştii japonezi cu camere foto la gât nu-mi mai vizitează casele din Sibiu. E drept că s-a şi scurtat itinerariul, dar eu nu discut deciziile Justiției nici măcar în jurnalul intim. Sper ca succesul cărții să atragă numeroşi turişti chinezi, îndeosebi dacă mi se aprobă contestația şi îmi refac obiectivele de vizitat. E cazul să mă culc acum, mâine am o zi la fel de grea. Vine Cioloş să investesc noul Ministru de Interne. Mein Gott!… am uitat să-l întreb pe ministrul de Externe: ce-a căutat neamțul, adică eu, în Germania?!
