Pentru că toată lumea (începută propozitia cu Pentru, ar trebui să aibă o continuare, așa că ar trebui să înceapă cu Toată lumea) vorbește de Brangelina și de cum Brad Pitt e din nou singur și trist, de parcă i-ar fi greu să se întoarcă la Jennifer Aniston. De fapt, ar fi foarte fraier să nu se întoarcă la Jennifer Aniston, dar asta e altă poveste, eu aș vrea să vă aduc în atenție alt subiect. Și anume Christopher Nolan. Și o capodoperă (in sensul articolului, capodopera cred ca ar trebui pusa in ghilimele) a acestuia, „Interstellar”.
Vă dau câteva minute să vă adunați de pe jos de la căzătura de pe scaun produsă de auzul veștii că mi-a luat trei ani să văd “Interstellar”, dar am o explicație pentru asta. Nu pot să îl sufăr pe Matthew McConaughey. Și am avut dreptate să nu mă uit la filmul ăsta până de curând. Mi-am pierdut trei ore din viață, în care aș fi putut să fac ORICE altceva, pentru zece minute de wow.
Așadar, avem una bucată de Matthew McConaughey. Care e un inginer redneck. Un fel de mecanic auto cu diplomă în literatură comparată. Acuma… eu m-am cam săturat de filme cu supereroi. Serios. Sergiu Nicolaescu săracu, nu era el nebun, Era pur și simplu un vizionar, un clarvăzător. Știa că vom ajunge la filme în care mereu e ceva de salvat. M-am săturat de filme în care cineva salvează o navă, un oraș, maimuțe din laboratoare de testare, m-am săturat până și de Bruce Willis. Pană acum, toată lumea salva state, continente, populații, lumea, acum salvăm tot Universul, găsim alte galaxii și mergem să facem și acolo filme proaste. Ne mai oprim și noi?
Așa, să nu ne precipităm! Deci, Matthew McConaughey (i-a scris cineva vreodată numele corect din prima?) este un dude care a fost în spațiu și care acum face combine de treierat cu creiere de dronă și le plimbă cu PS3-ul prin miriște să adune coceni. Fie. Fantasy. Fie. Și descoperă sediul NASA, care e ascuns undeva unde, chipurile, sunt "de negăsit". Sunteți într-o păsure (???, ce înseamnă păsure? Pădure, poate). Și Lassie vă poate găsi și cu nasul înfundat.
Și ăsta își lasă copiii, pe băiatul ăla mare, care deși e copil de inginer din viitor, el vrea să cultive rozmarin și popușoi în continuare, și pe fata lui, care se pare că e geniu la zece ani. Nu se mai dă Dexter's Laboratory în State, nu? Mă rog… Mai departe. Și pleacă să inspecteze alte trei planete printr-o gaură neagră pusă în Univers de forțe supranaturale.
Bla, bla, bla, bla, zburăm. Bla, bla, timp și spațiu nu mai există, bla, bla, valuri, moare singurul baƒrbat valabil din film. Și abia au trecut 45 minute din film, cred, și eu mi-am terminat cutia de nachos.
După multe alte evenimente, la un moment dat, unul care plecase acum 40 de ani și se aciuase pe una dintre planete se dovedește a fi ăla rău. Wow! Nimeni nu se aștepta la asta. McConaughey respiră amoniac vreo 10 minute fără să pățească nimic, îl salvează femeia cu cel mai dubios zâmbet din lume, Anne Hathaway, și apoi … se strică, și anume, căruța.
Ei zburau cu Endurance. Care e ca o roată de circ, așa, la care se mufau și roata se învârtea ca o curcă pe diazepam prin Univers, știind exact unde tre să ajungă. Și băietul ăla rău s-a mufat prost și a explodat nava și a stricat roata mergătoare. Dar Endurance încă mergea. Bă, mă lași! Da, ce e aia, Dacie, să meargă și pe jantă și îi pui o sârmă și troncăne până la prima benzinărie?
După care, badabibam, McConaughey își dă drumul (nu în sensul ăla) împreună cu singurul lucru cool din film, robotul, în gaura neagră să vadă dincolo de orizont.
Ei, aici, după 2h10m se întâmplă, în sfârșit, ceva culeanu și anume un hypercub. Că până acum, filmul ăsta are unele cadre filmate mai prost ca un porno de amatori din căminele din agronomie. Și, STUPOARE, după momentul descifrării mesajului codului și ideii mișto, singura, că poți să spargi barierele timpului și spațiului, (oh, tu!, Asimov, vino înapoi și scrie niște SF bun, te rog), gaura neagră pare să aibă sentimente!!! și îl trimite pe McConaughey la loc pe stația spațială cu tot cu robot. De parcă ne uităm la Marley and Me varianta Quad Core. Pe bune?
Toate ca toate, dragă Nolan,
– dacă ai făcut un film pentru adolescenți, atunci nu scrie dialoguri nașpa pe care nu le înțelege 80% din populația globului. Pentru că e un film pentru 12-18 ani despre cum dragostea nu ține de dimensiunile știute, ne ține uniți și nu face pipi pe universul nostru și pe muzica noastră, vorba cântecului;
– dacă vrei să sperăm că vom evolua, nu face ingineri din rednecks, că e penibil. Cine va juca în următorul film cu supereroi mega avansați tehnologic, Owen Wilson?
– dacă vrei să refaci Odiseea Spațială, nu o face;
– dacă vrei să ții oamenii în cinema trei ore, scrie un scenariu cu un dram de logică;
– dacă mai vrei să faci încă un film, nu o face.
Iar stația aia spațială pe care se joacă baseball în pantă lângă spital și unde pot să vină în vizită toate neamurile, cu o cucoană abia ieșită de la frigider…. Poftim? Eu mă opresc aici. Cum se chema melodia aia cu I Want My Money Back?
