După cum ştie tot românul, mai cu seamă cel degrabă participant la jongleriile de la urne, căci cu cei care au făcut ceva pe el de vot ne-am cam lămurit, astăzi e ziua lui nea Ion, poreclit şi Ghinion de către România profundă, aia care nu a uitat anii de socialism cu față umană și perioada capitalismului de cumetrie.
Născut la 3 martie 1930, în Oltenița, activist precoce și element de încredere și nădejde, bebe Iliescu a fondat, la doar câteva zile după venirea pe lume, PCdR – Organizația pe Maternitate, sărbătorind câteva luni mai târziu, cu fast, suc de morcovi și griș cu lapte, primele două cincinale de activitate ilegalistă a comuniștilor din România, alături de colegii de pătuț de la creșa călărășeană.
La doar 5 ani, între două ședințe cu activul de bază pe grădiniță, micuţul Ion juca fotbal şi ţurca cu o minge pe care şi-o confecţionase chiar el, din cârpe. Autodidact însă, la maturitate a ajuns să joace jocuri de strategie, cu demonstranţi anticomunişti, militari cu glonţ pe ţeavă, securişti, tancuri, elicoptere, terorişti imaginari, plutoane de execuţie şi mulţi morţi.
Căci asta sărbătoreşte, de fapt, Ion Iliescu, pe 3 martie, din 1990 încoace: cei 1.116 morţi şi 4.089 de răniţi ai celui mai al dracului atentat terorist din istoria recentă a ţărişoarei – acea ”Revoluţie” pe care s-a căţărat la putere toate guvernările post decembriste, mai mult sau mai puțin legitime.
Pentru azi, o singură urare, deci, Nea Nelule! La foarte puţini ani afară, sau la cât mai mulţi înăuntru!
