KLAUS-TROFOBIA

Academia Cațavencu

Românii au început să sufere tot mai mult de klaus-trofobie. În zece ani, boala s-a agravat devenind malignă. Dacă există un vid de autoritate – și este limpede că există într-o țară în care fiecare își face dreptate cum îl duce capul sau Curtea de Apel – atunci acest vid își are clar sorgintea la Cotroceni. O asemenea lipsă de implicare în treburile țării nu a mai existat la niciun președinte. Nici măcar la unul de C.A.P. De-acum, Ponta și Dăncilă se pot considera răzbunați, votul negativ s-a întors ca un bumerang împotriva românilor. Cu timpul, Herr-ul a făcut fălci demne de filmul cu același nume, a căpătat un rânjet care spune tot mai mult „v-am păcălit de nu v-ați văzut” și a dezvoltat un acut simț al nimicului. Nu are rost să amintim de excursiile peste hotare cu avioane de lux plătite de noi toți, s-a vorbit destul și inutil, nimeni nu a făcut nimic. Ba pardon! Guvernul a făcut! Sluj! Și prin Ciucă zis Panou, și prin Ciolacu zis Covrig. Cred că nu există un număr atât de mare de poporeni cu vocația pupatului în cur cum găsești pe meleagurile mioritice. O vocație ridicată la rang de artă.

Și poate dacă se mărginea la lipsa acută de comunicare sau, când era musai să vorbească, la folosirea unui limbaj de lemn pentru care comuniștii l-ar fi invidiat, dacă se mărginea la asta, rămânea un cetățean onest și inutil. Dar nu, Herr a vrut să intre în istorie și a emanat un proiect. Nu unul oarecare, ci denumit pompos România Educată. Care s-a dovedit un fiasco total, pentru că școala, ca să-l cităm pe Băsescu, a continuat să scoată idioți. S-au încercat niște scheme de reforme scremute care s-au încurcat apoi în bâlbe, s-au consultat și au dezbătut cu toții ani de zile, pe bani buni, nu așa, de amorul artei, pentru ca în final totul să arate taman la fel ca în 2016 când s-au pus bazele acestei scorneli. Nimic despre vreo strategie de carte. Domnilor, românii nu citesc. Punct. Despre ce fel de Românie Educată vorbim? Tinerii care ies din școli au un vocabular de maxim 50-80 de cuvinte. Tocmai pentru că nu citesc. Ați auzit de vreo strategie de carte venită dinspre Ministerul Învățământului sau dinspre cel al Culturii? Sau dinspre președinție? Ați auzit de vreo strategie de a schimba fața învățământului pentru a-i face pe elevi să gândească, nu să acumuleze cunoștințe pe care oricum le vor uita în proporție de 80% și nu le vor fi de niciun folos în viața reală?! Ați auzit de vreo pregătire pentru profesiile viitorului sau pentru provocările pe care le vor ridica următoarele decenii?! Nimic. Doar vorbe și planuri frumos întocmite. Televiziunile continuă să îndobitocească, primind bani buni de la guvern pe niște reclame chipurile de interes național. O seamă de profesori continuă să copieze la examenele pe care le au de dat. Alții se ocupă în continuare cu hărțuirea sexuală. Pieleanu și Bulai sunt doar vârful icebergului, nu vă faceți iluzii. Și ca să încheiem cu România Educată, faceți un test. Întrebați corifeii învățământului românesc despre ce este vorba în proiect. La concret. Vax! Nimeni nu l-a citit. Cred că nici Herr.

Herr-ul de altfel nici nu avea vreo atribuție pe domeniul acesta, dar considerându-se profesor, a zis să dea și el o mână de ajutor. Un profesor care lua bani din meditații. Deci un profesor care, în loc să predea în așa fel încât elevii să nu mai aibă nevoie de pregătire suplimentară, se folosea de tehnica meditațiilor pentru a-și completa veniturile. Halal Românie Educată!

Președinția a reprezentat timp de zece ani un gol imens, pentru că nici pe plan extern, unde Herr avea într-adevăr atribuții, nu s-a înregistrat ceva notabil. Nici intrare în Schengen, nici programul Visa Waiver, nici strategie de poziționare față de problemele europene, nici stabilirea unor relații trainice cu țările din afara Europei… și slavă Herr-ului, dacă nici familia asta nu a călătorit prin lume, atunci… Suntem în continuare o colonie americană, sub paravanul NATO și al mângâierii pe cap: „România cel mai mare aliat al SUA”. Suntem în continuare slugile Europei care ne mai aruncă când și când câte un os. Desigur, NATO e bun, Uniunea Europeană e bună, dar la fel de bună ar fi și adoptarea unei poziții autonome și obținerea unor rezultate care să fie în folosul poporului român, nu al unei elite care se plimbă pe la Bruxelles cu batistuțe în buzunarul de la piept, dând cu tifla celor pe care chipurile îi reprezintă.

Peștele de la cap se-mpute, asta e știut. Anul ăsta, Herr va pleca, ÎN SFÂRȘIT, de la Controceni, de unde, dacă ar fi lipsit, nu s-ar fi observat oricum. 

Iar acum, dragii mei, acum vine bomboana pe colivă! Ia aruncați voi o privire la candidații la președinția țării. Ei?!? V-ați prins?…

Rău cu Herr, dar mai rău fără el! La noi, peștii vin gata împuțiți!

DISCLAIMER:

Acest articol este un pamflet și trebuie citit cu zâmbetul pe buze. Dacă îți sare muștarul, amintește-ți că e doar satiră!

Sorin Petrescu
Sorin Petrescu
Sorin Petrescu este un scriitor și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Facultății de Filosofie din București, a lucrat ca profesor și referent la Uniunea Scriitorilor, ulterior devenind redactor la Editura Corint. A tradus peste 100 de titluri din engleză, incluzând beletristică și lucrări de psihologie. Ca autor, a publicat zece romane de război sub pseudonimul Mike Hassel și alte romane notabile, precum „Te-am iubit numai duminică” și „Fiul lui Iisus”. În plus, a scris piese de teatru și a colaborat la spectacole de umor difuzate la radio și televiziune. A primit premii naționale și internaționale, fiind recunoscut pentru contribuția sa la literatura și cultura românească.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare