Un proverb vechi, spune că ciorba reîncălzită nu mai are același gust. Se-mpute și sleiala te îngrețoșează. O ciorbă reîncălzită nu va fi niciodată o altă ciorbă și, cu siguranță, niciodată o ciorbă mai bună decât a fost.
Mircea Geoană vrea să pară noul Mircea Geoană, adică un om diferit de ce a fost și nu numai, ci mult mai bun și mai potrivit pentru cea mai înaltă funcție în stat. Pentru asta însă, musai să-ți renegi istoria, când ai una ca a lui, sau să o modifici pe ici, pe acolo, și anume în punctele esențiale. Geoană ne propune să dăm uitării că a fost președintele PSD, că, alături de Marian Vanghelie „Goagăl” a înființat Partidul Social Românesc, să dăm uitării filmulețul care-l prezintă luând bani de la Ana Birchal, ca și cele trei ceasuri rele primite de la același Vanghelie, dar și multe altele care vor reprezenta, cu siguranță, temele de campanie ale principalilor candidați. La un moment dat, Geoană amintește totuși și de perioada psd-istă, fără s-o numească și zice: „După aia a fost mazilirea mea din politică. O perioadă în afara politicului, detox-ul de politică care mi-a făcut atât de mult bine”. Căcare să fie, dar să o știm și noi! Carevasăzică detox-ul ăsta, ce-o fi însemnând el – probabil că Geoană s-a înscris la clubul de terapie Politicienii Excluși Anonimi -, l-a curățat pe Geoană de murdăria politicii, l-a dezinfectat și l-a apretat, ba chiar i-a procurat și o nouă etichetă de designer: independent.
Așadar, imaginea pe care vrea să și-o creeze Mircea Geoană și pe care ne-o propune cu dezinvoltură este cea a Salvatorului, nicidecum nouă totuși, ea fiind folosită de-a lungul istoriei noastre și de Carol al II-lea, și de Ion Antonescu. Zice Geoană: „Dar, când am văzut război în Europa din nou, la granițele țării noastre, cu atât de multă complexitate în lumea asta… Mi s-a strâns stomacul efectiv și a început să mă ia puțin teama pentru viitorul țării mele”. Presupunem că și el, ca și Ciolacu, a avut momentul lui de intimitate în care a făcut o analiză profundă a situației. Războiul de la granițele țării noastre este o temă preferată de toți cei care vor păstrarea unui status quo sau care vor să acceadă la funcții înalte. Stabilitate! strigă ei. Dar acest război nu este numai la granițele țării noastre, putem să spunem fără să greșim că acest război este la granițele oricărui stat din Europa. Iar stabilitatea nu are nicio noimă, un cuvânt gol și menit să bage spaima în oameni: Bulgaria a schimbat în această perioadă vreo șapte guverne și este bine mersi.
Apoi, Geoană ne spune cu ce greutate a luat decizia să candideze, deh, avea omul altele mai importante, dar ce și-a zis, ia să scap eu România asta din marasm. „… mă întreabă (un cetățean – n.n.): Domnule Geoană, candidați? Și eu zic: cred că da. Și mai pot să vă întreb ceva? N-aveți tot ce vă trebuie, ce vă trebuie să vă întoarceți în mizeria aia de politică românească? I-am dat un răspuns politicos, evident. Dar întrebarea asta merită… Și a fost o întrebare lungă și grea cu mine, cu familia mea, cu sufletul meu, amintirile mele despre politica românească, cu greșelile pe care le-am făcut în politica românească. Am făcut multe, dar într-un fel, partea asta a mea mai strategică, să zic, și anii de la NATO mi-au arătat și știu de la locul faptei cât de complicată este lumea, cât de grea va fi perioada următoare, câte pericole vor fi, câte oportunități vor fi. Deci, într-un fel, decizia mea interioară e luată de ceva timp”. După război la granițe, urmează, de data asta doar în cazul candidatului Geoană, neapărat, NATO. Este o temă permanentă și mereu aruncată în față, ca și cum ar vrea să convingă că, dacă ai fost secretar-adjunct la NATO, automat trebuie să fii ales președintele țării. Domnule Geoană, statele din estul Europei, printre care se numără și România, sunt pur și simplu poligoane NATO, și știți asta, alianța nu va putea să salveze țara de la distrugeri ce pot să pună sub semnul întrebării însăși existența poporului român. Calitate umană este cea care contează în ocuparea funcției de președinte, nu calitatea de înalt funcționar într-o organizație.
Această imagine a Salvatorului este menită să-l prezinte pe „independentul” Geoană ca pe un tehnocrat care vine să-l aprobe pe Ciolacu, anume că politica de azi nu e nici de stânga, nici de dreapta, este atlantică. Este mondială. Dar imaginea este strâmbă, făcută din cioburi desperecheate, care nu se potrivesc, cum ar vrea Geoană, ca într-un puzzle.
Nu în ultimul rând, gafele vor fi cele care contribui în mod decisiv la scoaterea lui din competiție, gafe care ne vor duce cu gândul la celebra categorisire a liderului de tristă amintire Ilici Iliescu: Este un prostănac! Gafa cu regele Mihai este doar începutul. Geoană nu știe să-și aleagă bătăliile. Să te legi de Traian Băsescu, care oricum nu candidează, este o greșeală uriașă. Pentru că nu face decât să arate un om frustrat care nu a putut să treacă nici până acum peste înfrângerea de acum 15 ani. În rest, același discurs al celorlalți Mitici candidați la președinție: promite „o schimbare reală”, în care va fi „un președinte pentru toți”, „un președinte al oamenilor, nu al partidelor”, „pentru tradițiile și credințele românilor”, dar și „pentru modernitate și progres”.
Concluzia se desprinde la sine: Salvatorul trebuie mai întâi să se salveze pe el însuși de la ridicolul în care se afundă cu fiecare nouă declarație!
