Am ştiut din primul moment că, atunci când sicriul n-a încăput în cavou, a fost un semn din partea spiritului Corneliu Vadim Tudor, în starea lui cea mai pură. Confirmarea ne-a venit pe timpul nopţii, când am fost vizitaţi de duhul Tribunului şi care ne-a vorbit clar, răspicat – aşa cum numai oratorul Vadim ştia s-o facă:
"Măi căcănarilor, m-aţi băgat în mormânt nu doar figurativ, cu indolenţa voastră în faţa duşmanilor ţării, ci şi la propriu. Când aţi văzut că mă opun aţi lărgit imediat groapa; altfel nici dracul nu v-ar convinge pe voi, românii, să puneţi mâna pe lopată, însă atunci aţi făcut-o cu hărnicie. Am venit să vă spun Adevărul, pe voi nu vă duce mintea nici măcar cât pe mine mort: m-a lichidat oculta iudeo-masonică prin uneltele ei din România şi imediat o să vă explic toată tărăşenia. Păi băi, capete de curcan, cum aţi crezut că Vadim piere de infarct, la fizicul şi puterea lui de urs?! Eu am aruncat discul pentru Naţionala României, mamelucilor! Dar să vă povestesc acum, să nu mă enervez şi să mă scol din morţi, că vă cetepopesc pe toţi:
În dimineaţa zilei fatale am primit un colet suspect. Spun suspect fiindcă eu suspectez, prevăzător, pe oricine şi orice, altfel pachetul arăta normal. Curierul arăta şi el ca un om normal, ba chiar i-am mai şi dat cinci lei bacşiş, fără bon fiscal, să moară poponarul de Ponta înaintea mea. Înăuntru, nici gând de vreo bombă cu ceas sau plic cu viruşi fabricaţi în laboratoarele CIA. Doar o cutie de ceai rusesc, negru şi tare, cum îmi place mie de mic copil. Era şi un bileţel, scria aşa: «Domnule Corneliu Vadim Tudor, mult stimate şi iubite Alcibiade. Sunteţi un mare om de cultură, o uriaşă personalitate publică şi iubiţi Ţara Românească precum nimeni altul, de când domnul Păunescu a plecat să-şi reîntâlnească Voievodul iubit. Eu şi colectivul Băncii Naţionale ne-am gândit să vă aducem omagiul binemeritat prin acest mic cadou. Vă rugăm să ne înţelegeţi că, în actualele condiţii de criză, nu ne-am putut permite mai mult decât o cutie cu ceai, de calitate medie. Sperăm să vă facă plăcere şi să vă gândiţi la noi când îl beţi, iar noi vă promitem pentru viitor un ceai Whittington, atunci când situaţia financiară se va îmbunătăţi. Mugur Isărescu, Guvernator al Băncii Naţionale a României, membru (organ) în pantalonii Grupului Bilderberg – cum inspirat aţi formulat dvs, dle Vadim, într-un recent şi inegalabil pamflet.»
Mă cunoaşteţi cât sunt eu de precaut – la un moment dat, acum nişte ani, n-am participat la înmormântarea unui marcant peremist deoarece eram convins că urma să fiu asasinat acolo. Dar se vede treaba c-am îmbătrânit, iar veghea asta la căpătâiul Patriei în timp ce voi dormiţi pe mădular m-a epuizat şi pe mine. Aşa că, în loc să-i expediez masonului ceaiul înapoi, şi să-i zic încă vreo cinzeci despre viţelul lui de aur, m-am apucat să-mi fac imediat un ceai. Adică mi-am făcut-o cu mâna mea, eu care visam să sfârşesc de gât cu evreimea mondială, nu înghiţind un ceai ca ultimul pămpălău. Satana mi-a răsucit minţile, chiar bănuiesc că mi-o fi executat Zăvoranca aia tânără vreo meştereală cu găini negre pe lună plină, de-am fost aşa orbit şi iresponsabil.
Cum am băut ceaiul m-a şi cuprins o stare de rău, nu mai puteam să respir şi inima mi-a luat-o la galop ca bidiviul lui Mihai la Călugăreni. Restul îl ştiţi cu toţii, minus unele amănunte percepute numai de mine, în starea dintre două lumi: medicul cardiolog era un strănepot al doctorului Şuţu, în stabilimentul căruia a fost asasinat de către evrei Eminescu, iar cei care mi-au făcut masajul cardiac timp de de două ore mi-au masat, de fapt şi intenţionat, ficatul, de parcă l-ar fi avut pacient pe Băsescu.
Când n-am încăput în groapă a fost pentru c-am vrut să dau un semn despre asasinarea mea şi voi v-aţi dovedit, până acum, singurii care au înţeles. De-asta am venit să vă aduc vouă Revelaţia şi vă ia mama dracului dacă n-o publicaţi urgent. Hai sictir acum, am o grămadă de treabă pe lumea cealaltă, iar umflatul ăla de Păunescu mi-a luat-o înainte şi în Iad, aşa cum a făcut-o bulangiul pe Pământ. Şi să nu-l uitaţi niciodată pe Vadim, el o să stea mereu în capul ţării, nu la ţintirim!"
