Am așteptat cu sufletul la gură Europeanul ăsta, ca să constatăm, ce?! Că se joacă nițel mai acătării ca în Liga lui Mitică, plus imnurile de la început.
După ce ne-am dat de ceasul morții că TVR-ul ne-a carotat, mutând jumate din Euro pe Dolce, am realizat de fapt că ne-a făcut un pustiu de bine: practic, grație lui Cernat și Compania ne-am plictisit cu 50% mai puțin în primele zile. Pentru că, fie vorba între noi, am putut număra pe degetele unuia care lucrează la abric meciurile frumoase de până acum.
Culmea, am ajuns să bocim după Maica Rusie, care a jucat frumos, dar a plecat acasă, iar dacă ar mai fi trăit Stalin, Arshavin și ai lui ar fi fost transferați cu siguranță în Siberia.
În schimb, Spania m-a încântat ca emisiunile lui Condurățeanu despre rostopască, cu posesia ei monotonă, bună doar de calmat copiii hiperactivi, însă a avut noroc că a dat peste niște irlandezi amețiți, cărora le-a dat gol până și Torres.
La rândul ei, Italia vrea să joace un fotbal de calitate, cu presing agresiv, în genul lui Froch cu Bute, verticalizări multe și orizontalizări puține, cu un 3-5-2 elastic ca o gumă de mestecat, numai că a o pune pe squadra azzurra să joace frumos e ca și cum l-ai pune pe Băsescu să recite din Eminescu.
De olandezi m-am convins că sunt loseri de meserie, numai că acum n-au mai așteptat finala ca să ne arate cum se pierde, ci s-au scutit de emoții încă din grupe, fiind mai preocupați să-și arate unul altuia câte duble fac pe un picior decât să-i bată măcar pe danezi.
Când joacă francezii, mai bine completezi rebus, că sigur găsești mai repede cuvintele decât Benzema poarta, în vreme ce englezii sunt băieți buni, dar doar dacă îi cheamă Shakespeare.
Singurii care își fac treaba bine din ’45 încoace sunt nemții, care te bat fără să știi de ce, dar te prinzi abia la reluare că sunt o țâră mai disciplinați și mai preciși ca tine.
În fine, bine că au trecut astea 24 de meciuri, că acuma să te ții nenică spectacol în sferturi, cu grecii, care au pregătit molotoavele pentru panzerele lui Low, și cu cehii, gata să-i strice freza lui Cristiano Ronaldo, a cărui cea mai spectaculoasă fază a fost aia când și-a băgat degetul în gură după a doua boabă dată Olandei.
Desigur că, asemeni cățeilor lui Pavlov, vom saliva de pe acum la gândul că în weekend avem Spania-Franta si Italia-Anglia, iar dacă ne vor prosti și astea două, credeți că ne cumințim?! Nu, tată, așteptăm semifinalele, că poate, poate, apoi finala, că aia sigur va fi spectaculoasă, și apoi nu vine el 21 iulie cu un Gloria Bistrița-Astra Ploiești, ca să ne răzbune?
