Guvernatorul Isărescu şi-a făcut public salariul de 13.601 euro, în urma informaţiilor venite dinspre o anumită parte a presei că ar ridica 40.000. Chiar dacă Istoria, în general, nu se repetă, are şi ea momentele ei déjà vu.
– Să trăieşti în veci, pentru binele Moldovei, Măria Ta! M-am prezentat la ordin întocmai şi la timp!
– Aaaaa… vistiernicul meu credincios, Isac! Pofteşte, pofteşte acilea pe divan lângă mine!
– Doamne, nu îndrăznesc eu, umilul supus al Măriei Tale, la o asemenea nemaivăzută cinste! Porunceşte care ţi-e dorinţa!
– Mei… Isac… ştii că eu nu-s prea răbdător de felul meu, mai ales când mă-nsoţesc c-un Cotnar! Ţi-aş tăia capul din prima, fără farafastâcuri corect-politice, da' nu-s chiar aşa prost de beat să mă pun rău cu finanţa internaţională! Ia zi, ce-i cu dezmăţul ăsta pe banii Poporului? Urlă boierii Gâzi şi Ciutaci că ai salar nesimţit, de 40.000 galbeni! Aievea-i au ba?
– Yahwe apără şi păzeşte! Păi nici Măria Ta nu are decât 33.000, şi asta după ultima bătălie cu turcii câştigată! Au luat-o razna ăştia, ce face CNA-ul domnesc?!
– Nu mai face nimic, le-am tăiat capetele la ultimul ospăţ. Căpăţosul ăla chel al boierului Voiculescu a zis public că Vrâncioaia îşi bagă cârpe în sutien când iese la târguială! Şi ei făceau pe morţii-n popşoi în loc să-l descăpăţâneze! I-am descăpăţânat eu mintenaş, să-nveţe cum să vegheze la bunul mers al ştirilor din Moldova!
– Măria ta, mă jur pe împrumuturile noastre dinafară, n-am decât 13.601 galbeni! Nicio firfirea mai mult, sunt eu omul care să facă aşa risipă?!
– Nu mi-ai dat niciodată pricină de bănuit, recunosc. Viişoara cum îţi merge… creşte, creşte?
– Mulţămesc Domnului, rodu-i bogat şi îmi rotunjesc binişor salarul. Dar să ştii că-s cu taxele la zi, aşa mari cum le-ai poruncit!
– Ce să-i faci, mei Isac… răzbelurile cer sforţări băneşti, tu ştii cel mai bine asta. Suporţi o întrebare de la Domnitorul tău?
– Chiar şi două! Nu mă zgârcesc eu la întrebările Suveranului Sfânt!
– Ce plm (paloşul meu n.red.) e cu galbenul ăla în plus? Adică de ce 13.600 şi un galben?
– Permiţi să raportez, vorba ex-logofătului Oprea! Este galbenul meu de cheltuială, restul merge la puşculiţă. Bine-i să fii prevăzător, aşa m-au învăţat strămoşii – niciodată nu ştii ce-ţi aduce ziua de mâine. Dacă ne bat turcii până la urmă, cu ce mă justific în faţa Sultanului pentru iertarea păcatelor că m-am înfrăţit cu creştinii?
– Bravo Isac, eşti un finanţist cu viziune! De-aia te ţin eu de o viaţă pe funcţie… mă rog… şi datorită recomandărilor internaţionale, ştii că-s diplomat redutabil…
– Pot să-l asigur pe Măria Sa că şi partenerii externi sunt încântaţi de priceperile diplomatice ale Marelui Principe din Mica Valahie… aşa am obţinut dobânda ceea avantajoasă la ultimul împrumut.
– Bine, dragule, mă bucur c-am lămurit-o priincios, fără cădere de capuri. Lasă că le rostuiesc eu o cădere ălora care mint în gura mare c-ai leafa prea mare! Şi-ţi dau şi o indexare de la mine, că sunt în toane bune. De mâine primeşti un galben în plus la ăla de cheltuială! Ce zici, am stofă de finanţist adevărat?
– Măria Ta, ai grăit ca Tatăl finanţiştilor! Să ştii c-o să vorovesc şi eu cu hanul tătăresc, să-l trimită pe văru-meu care-i felcer la el. O să-ţi lecuiască rana de la picior ce nu mai trece de vreo 42 de ani. Ştie un tratament revoluţionar şi te vindecă pe vecie!
– Ceva bio, cu buruieni?
– Nu, arde cu fierul roşu! Eu i-am spus de mic să se facă şi el finanţist, are stofă! S-a dus însă la Medicină pentru că acolo se câştigă bani mulţi. Semnează şi mie decretul cu noul salariu că de marţi începem tratamentul, cam pe la Apus de Soare!
