Suntem în țara în care s-a scandat pe străzi: “moarte intelectualilor”. După ani și ani, copiii sau nepoții celor care au aplaudat panseluțele plantate de către mineri cu târnăcopul în tâmpla intelectualilor sunt cei care au demonstrat că singurul mod de a fi admis ierarhic superior în societatea românească este furtul (mita, copiuța, lanțul slăbiciunilor). De când s-a întâmplat pocinogul decimării candidaților la o diplomă de bacalaureat, tot felul de mutilați moral și psihic, educați în cultul urii celor mai buni decât ei bagă texte în care-i tăvălesc după chipul și asemănarea lor pe cei care mai cunosc valoarea expresiei “cu sudoarea frunții”, încercând să-i aducă la nivelul lor de nevertebrate. Dar așa-i cu lichelele – nu văd mai departe de mâna care le întinde banii cu care să aibă și ei ce să ducă la gură “pentru de dimineață”.
* Dacă luăm la socotit măcar pe degete cifrele în legătură cu Bacalaureatul, ne dă că 53.000 de elevi din cei existenţi în clasa a XII-a şi a XIII-a seral nu prea s-au prezentat la acest examen. Motiv pentru care sinistrul Educației i-a șters din statistica sa personală (odată cu toți banii pe care statul i-a cheltuit pentru şcolarizarea lor, iar familiile lor cu păpica cu care i-a ținut 4, 5 ani în viață). Așa că dacă ne apucăm să calculăm onest (iaca un cuvânt pe cale de dispariție) care este gradul de promovabilitate și la acest BAC, raportat la numărul total de elevi, ne dă (ca unor băsiști ce suntem) “decât” 53%, nu 66%. Fraudele nu le mai luăm în calcul – cum ziceam, norma este furtul. Să-i mulțumim Abramburicăi Andronescu că i-a obligat pe toți copiii din România să fie elevi de liceu și numai de liceu, fără nici o altă opțiune. Numai așa, în ultimii 10 ani, ne-am ales cu 763.000 de elevi care s-au perindat pe băncile liceelor doar pentru a nu mai finaliza – adică degeaba. Ca în fiecare an, avem licee cu promovabilitate zero. Anul acesta numai 65 cu tot cu cadrele de nădejde care le deservesc. Pe bani de mizerie, dar, totuși, banii noștri. Și nici nu vrem să mai căutăm în statistici ca să aflăm câte alte sute de stabilimente liceale sunt cu promovabilitate de sub 20%.
* Dar diploma obținută cu cunoștințe cu ce e mai bună? – poate veni răspunsul. Uitați-vă ce “valori” promovează tembeliziunile, uitați-vă ce de dolănești, irineloghini, gigibecali șamd. am promovat noi, cu votul nostru, în Parlamentul României! Nu sunt singurul care am ajuns la concluzia aceasta: suntem țara în care nu au valoare cunoștințele dobândite în liceu. Poate cineva să schimbe utilitatea cunoștințelor dobândite pe parcursul școlarizării și să le lege solid de diplome? Și, indiferent de gradul de școlarizare, un copil să aibă parte de o hârtie care să-i certifice corect meritele? Și să primească o hârtie cu care să-și poată obține o slujbă concretă, o slujbă care să și existe în nomenclatorul de meserii? Nu cred. Și-atunci, de ce mai merg copiii la școală? Doar ca să-și umple timpul și să fie supravegheați în timp ce părinții lor robotesc pe plantația cu taxe a unui stat ce nu știe să-și gestioneze paralele obținute prea facil. Până acum s-a bifat că s-a făcut școală doar pentru ca cineva să poată raporta că s-a mai scos o generație de analfabeți numai bună de dus la muls pe plantație. De aceea se zbat unii să fie adusă la locul ei grila de examinare, iar subiectele să fie atât de ușoare încât să poată fi rezolvate de majoritatea covârșitoare a copiilor semi-analfabeți. Iar dacă 1 + 1 nu le dă 2, măcar să fie lăsați să copieze, sau să li se dicteze rezolvarea. Țara are nevoie de cât mai multă “minte” cu diplomă – ca părinții să mai dea niște bani să-și țină loazele și-n facultăți, să trăiască și domnii universitari din ceva! De aceea se vorbește cu dispreț despre meserii: electrician, sudor, zugrav șamd. La fel se vorbea și pe vremea dictaturii proletariatului: dacă nu înveți te duci la sapă – adică, traduceau lumpenii: ești un nimeni. Așa că să nu ne mirăm că veniturile românilor se duc în cea mai mare parte pe alimente, taxe, impozite și plata serviciilor, conform ultimelor date ale Institutului Național de Statistică. Adică circa 88% din banii câștigați într-o lună.
* De aceea în țara lui “să se descurce”, cuvântul “ilegalitate” nu prea mai impresionează pe nimeni. Aproape toată lumea încalcă legile, măcar cu un soft piratat sau un film furat de pe “torente”. Încerc să-mi imaginez cum ar fi dacă toți cei care și-au cumpărat calculatoare luna trecută ar fi supuși unui control și ar fi sancționați conform legii in cazul în care s-ar constata că și-au instalat între timp softuri piratate. Nu ar începe ei să răcnească că sunt defavorizați, că de ce li se aplică legea numai lor, nu și celor care și-au cumpărat calculatoare până la ei? Credeți că nu s-ar găsi nimeni care să-i căineze? Așa cum e căinat Victor Viorel Ponta, proaspăt reîntors în cârje la Palatul Victoria după o lungă și îndelungată suferință la genunchiul unuia dintre picioarele cu care ne conduce.
* “Decât” 60 de milioane de euro a băgat Marean Vanghelie în buzunarele personale care este. Zic procurorii: „Marean Vanghelie a acționat în sensul subordonării intereselor colectivităţii (a căror realizare trebuiau să o urmărească în desfășurarea activității politice) propriilor interese, acesta percepând și exercitând activitatea politică ca pe un mijloc de înavuțire personală și de a-și spori pe această cale, în mod substanțial, veniturile”. Iar din “venituri”, Marean a spoi și sediile PSD și a tencuit și unele simandicoase obraze. Numai că banii pe care Marean i-a “investit” în PSD erau de fapt mita încasată de la firmele abonate la contractele cu Primăria. “În anul 2012, potrivit înţelegerii dintre Marian Vanghelie şi Marin Dumitru, acesta din urmă a suportat cheltuielile de renovare a sediilor Partidului Social-Democrat Unirii (situat lângă magazinul Cocor), Cotroceni (vila din strada Obedenaru, deţinută de societatea comercială Calex Business Grup S.R.L.) şi din zona şoseaua Alexandriei” – susțin procurorii.
* Și așa se explică de ce cineva care comite o ilegalitate îl urăște pe cel ce trebuie să aplice legea. Că suntem în România valorilor întoarse pe dos de niște indivizi care-și văd numai de propriul interes, durându-i în bască de interesul general – deși numai pe acesta îl proclamă în toate intervențiile publice. De la astfel de indivizi aflăm că cinstea și corectitudinea fac parte dintr-un sistem „dictatorial” care nu-i lasă pe copii „să se descurce” (ca să închidem rotund cu examenul de Bacalaureat). Dar ce „descurcare” e aia în care obții, orice, fără cunoștințe, fără nici un merit? Nu cumva a dispărut din dicționare (și Codul Penal) cuvântul furt?
